Cum e sa fii Hagi

Debutul lui Hagi ca selectioner a fost chinuit precum o nastere dificila. E greu sa-ti incepi de pe patul de suferinta cariera de antrenor al unei nationale care aduna in juru-i atata patima, dupa ce tu insuti ai fost Regele ei egocentrist si ambitios, capitanul necontestat si liderul absolut. E greu sa faci echipa la telefon dupa o convocare de o zi si jumatate, departe de mirosul ierbii si de respiratia sacadata a tricolorilor, chiar daca in era Internetului acest lucru e simplu ca buna ziua stand in fata televizorului. E greu sa debutezi cu debutanti, sa incerci sa dai peste cap prejudecati, sa invingi scepticismul multor cetateni din Balcania, care de-abia asteapta sa-ti frangi gatul.
In Romania, e greu sa faci orice atunci cand te cheama Hagi si cand simti in spate privirile a milioane de nefericiti care viseaza, pentru la anul, la nopti fara vise, umplute de hore ale bucuriei. Primul meci a trecut si stii ca n-a fost atat de bine precum doreai, dar nici asa de rau cum nu te asteptai. E greu, domnule antrenor, sa manevrezi sperante, dar si frumos sa te hranesti din nectarul iubirii oamenilor. Greu, dar merita.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE