Ei sunt eroii primei medalii

De la “să nu ne facem de ruşine”, handbaliştii tricolori au ajuns să se frece la ochi. “Nu ne venea să credem că avem şansa de a juca finala”, povesteşte Mocanu, responsabil cu finalizarea acţiunilor de pe semicerc, dar şi cu buna dispoziţie în echipă. “Eram prieten cu toţi. Dar cel mai bine mă înţelegeam cu Adrian Ghimeş. Ne şicanam reciproc. Făceam glume, ne înjuram. El se lua de mine, că din naştere sunt puţin peltic. Făceam mişto de maică-sa, că aduna scoici de pe plajă, iar el de maică-mea, că era sâsâită. Când ne întâlneam, era dezastru. Dădeam tonul şi restul râdeau”.

Şotii la vestiare, seriozitate pe teren

Şotiile de la vestiare contrastau cu seriozitatea de pe teren, unde cei doi se simţeau unul pe celălalt şi cu ochii închişi. “Rar umblam la artificii. Aşa am fost educat. Îmi era frică să pun o boltă şi când conduceam cu zece goluri diferenţă”. Mingea pleca de pe centru, de la Ghimeş, iar finalizările necruţătoare veneau, de obicei, fie de la pivot, de la Mocanu, fie de la interul dreapta, de la Marian Dumitru. Ultimul, dirijorul tăcut, poreclit “Mutu”, avea să devină golgheterul CM, cu 37 de goluri marcate.

Cu Zaharia şi Ghimeş într-un picior, plus un arbitraj potrivnic, România avea să piardă pentru prima şi singura dată: 21-24 cu Ungaria, rezultat care, urmat de triumful cu viitoarea campioană mondială, Suedia (20-19, gol decisiv Maricel Voinea), i-a adus pe tricolori în postura de a se bate cu Iugoslavia, pentru medaliile de bronz: “Eram noi mari, înalţi, frumoşi, dar când i-am văzut pe sârbi ne cam tremurau picioarele, cum e piftia în farfurie. Dar am zis: ne batem cu ei! Şi am intrat fără frică”. După pauză, tricolorii s-au dezlănţuit: Buligan a închis poarta 20 de minute, iar Mocanu a punctat de opt ori până la final. S-a terminat 27-21. “Era ceva fantastic. Medalia de bronz a declanşat bucuria ce-i trebuia României după Revoluţie!”.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Medicul echipei, în pericol de a fi linşat la Revoluţie

Revoluţia i-a prins pe handbaliştii echipei naţionale în cantonament pentru CM, la Baia Mare. “Eram cazaţi la hotelul partidului. Am fost opriţi trei zile să ne antrenăm. Nu ne lăsau minerii, oamenii de pe-acolo, unii beţi. Nu înţelegeau că n-avem nici un amestec. I-au controlat geanta domnului doctor Barbu Alexiu şi au văzut medicamente străine. Au sărit la el, să-l omoare! S-au luat şi de secundul Samungi: «Ştiu că eşti de la Securitate», a urlat cineva. Pe moment, ne-am speriat. Nu ştiam dacă să ne bucurăm, ne gândeam că e posibil să nu mai ajungem la Mondiale”.

Premiaţi cu o cameră video

Medaliile mondiale de bronz au fost răsplătite modest la întoarcerea în ţară. “Am primit din partea sponsorului, JVC, câte o cameră video. Bani, nu mai ţin minte cât am luat, dar, cum era atunci, o sumă care nu sărea în ochi. Cei de la Dinamo au fost înaintaţi în grad”, îşi aminteşte Mocanu.

Urmărește-ne pe Google News