Libertatea: Dragoș, cum a venit trofeul de la Sibiu? L-ai pregătit?
Dragoș Dima: Am încercat să mă pregătesc cât mai bine, am abordat fiecare meci cu încredere. Nu mă așteptam nici eu să câștig.
Dedici cuiva victoria din finală? E primul tău titlu la un turneu challenger, mai ai succese la futures-uri…
Mie!
Ce țintă ai? Top 100?
Suna frumos Top 100, da. Dar, trebuie s-o iau pas cu pas. Mai am nevoie să avansez 40-50 de locuri, ca să pot intra în calificări, la turneele de Mare Șlem.
De ce n-ai fost selecționat la meciul de Cupa Davis cu Polonia?
N-am vrut eu să merg!
De ce?
Am vrut să joc la un turneu în Bosnia, apoi la Sibiu. Până la urmă, accidentat fiind, n-am mai ajuns în Bosnia. Și dacă aș fi mers la Cupa Davis, tot Adrian Ungur ar fi jucat!
Deși tu erai mai bine clasat decât el?
Chiar dacă, da! N-ar fi fost prima situație când ar fi jucat Ungur. Și nu pot să-l condamn pe căpitanul nejucător (n.r. – Gabriel Trifu). Așa a considerat dânsul. Ungur are mai multă experiență… Dar, înainte să luați cazul meu, ar trebui să vedeți situația lui Apostol Bogdan. Și el a avut o vară bună și era înaintea lui Ungur, în clasamentul mondial. El era a doua rachetă! E greu de comparat un meci de Cupa Davis cu un turneu obișnuit.
Dacă ți s-ar fi garantat că joci, ai fi mers la Cupa Davis?
Nu mi-a garantat că voi juca. Și nu aș fi jucat, m-aș fi dus acolo ca rezervă.
Se face pe bune selecția la Cupa Davis?
Nu e niciun jucător acolo care n-ar trebui să fie, dar când se decide cine joacă, întotdeauna va fi decizia antrenorului. De foarte multe ori, s-a decis să joace un anumit jucător. Ține de încrederea pe care o are antrenorul în anumiți jucători.
Cu banii cum te descurci?
Mă descurc, chiar dacă nu e ușor.