Fostul rugbist George Baltă, paralizat de 7 ani după ce şi-a rupt coloana pe terenul de joc: «Mi-a luat un an să învăţ să duc lingura la gură»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea: George, ai rămas paralizat la 20 de ani, în urma unui banal meci de rugby. Cum s-a întâmplat?
Cuprins:
- La cât timp ai aflat că vei rămâne imobilizat în scaunul cu rotile?
- Declarai, la un moment dat, că două zile nu ai mâncat, nu ai băut, ci doar ai plâns.
- Puteai să-ţi mişti măcar mâinile după accident?
- De unde eşti paralizat?
- Câte ore de recuperare faci pe zi, şi unde le faci?
- În cât timp ai reuşit să reînveţi să te speli pe faţă, sau să foloseşti tacâmurile sau tastatura?
- Părinţii tăi sunt cei care au grjă de tine. Ei au trebuit să renunţe la joburile lor, ca să aibă grijă de tine?
- Când eşti acasă, ce poţi face singur şi la ce anume ai nevoie de ajutor?
- Ai două joburi. Cam cât câştigi?
- Tu ai un ajutor de 290 lei şi tatăl tau 500 lei, bani de însoţitor. Ce vă ajunge să faceţi cu aceşti bani?
- Cum arată o zi obişnuită de-a ta?
- Scaunul tău de acum cât costă?
- Prin casă ce aparatură de recuperare ai şi ce-ţi mai lipseşte?
- Care e suma lunară de care are nevoie cineva ca tine pentru o viaţă normală?
- Care sunt progresele pe care le faci şi cât de rapidă este evoluţia?
- Câţi prieteni ai în acest moment?
- Cum vă petreceţi timpul împreună? Pe unde ieşiţi?
- Ce-şi lipseşte în acest moment, material vorbind... o maşină specială? Sau alte accesorii?
- Mai mergi la meciurile de rugby? Cu ce echipă ţii?
- Te vezi căsatorit şi cu copii? Cu familia ta, practic?
- Fratele său a murit fulgerător, la 26 de ani
- Viaţa sexuală nu i-a fost afectată
George Baltă: Era un meci de pregătire între echipa naţională U19 şi Olimpia Bucureşti, echipa unde activam eu. Mai erau cam 10 minute până la finalul meciului, când la o legare în grămadă ordonată am primit o lovitură în ceafă de la un adversar. Bărbia mi-a fost împinsă in piept şi am căzut pe spate ca electrocutat. Spun electrocutat pentru că asta am simţit, ca şi cum corpul meu a fost străbătut de un impuls electric de la gât până în tălpi.
La cât timp ai aflat că vei rămâne imobilizat în scaunul cu rotile?
Din momentul accidentului am fost conştient că ceva nu e bine. Toată lumea se agita în jurul meu, dar nimeni nu îmi spunea ceva clar, toţi mă încurajau. După cele 21 de zile critice de după operaţie mi s-a spus că va trebui să urmez un program de recuperare. Cât? Nimeni nu ştie.
Declarai, la un moment dat, că două zile nu ai mâncat, nu ai băut, ci doar ai plâns.
Am să fac o glumă şi am să zic că au fost două zile de post. Au fost rezultatul vizitei doamnei psiholog a spitalului care mi-a spus că nu o să mă mai fac bine niciodată. Ceea ce sunt astăzi sunt datorită familiei şi prietenilor care nu mi-au plâns de milă, ci m-au întărit.
Puteai să-ţi mişti măcar mâinile după accident?
Târziu am reuşit, cu greu, să-mi depărtez braţele de lângă corp. Nu aveam nici un control asupra lor.
De unde eşti paralizat?
Sunt paralizat de la piept în jos, doar braţele le-am putut recupera în proporţie de 80%. Mai nou, sensibilitatea a început să coboare. Simt cald, rece şi înţepăturile acelor de acupunctură pe picioare.
Câte ore de recuperare faci pe zi, şi unde le faci?
Recuperarea o fac prin centre de recuperare speciale, dar şi acasă. Am ajuns şi la 9 ore de recuperare pe zi (exerciţii fizice), plus o oră sau două de electrostimulare.
În cât timp ai reuşit să reînveţi să te speli pe faţă, sau să foloseşti tacâmurile sau tastatura?
După aproape un an şi jumătate am reuşit să mă spăl singur pe faţă, şi după un an să duc lingura la gură cu un dispozitiv special, la fel şi cu tastatul la calculator.
Părinţii tăi sunt cei care au grjă de tine. Ei au trebuit să renunţe la joburile lor, ca să aibă grijă de tine?
Da, încă nu mă pot descurca bine singur şi ei au fost nevoiţi să renunţe la serviciu. Când ei sunt nevoiţi să mai meargă pe la ţară, mă ajută sora mea.
Când eşti acasă, ce poţi face singur şi la ce anume ai nevoie de ajutor?
Musculatura încă nu mă ajută foarte mult şi am nevoie de sprijin când mă transfer din scaun pe anumite suprafeţe care nu sunt la nivel cu scaunul. Am nevoie de ajutor la încălzitul mâncării şi la încheiatul nasturilor.
Ai două joburi. Cam cât câştigi?
Lucrez la o firmă de telecomunicaţii ca tehnician supervizare reţea şi la o editură. Venitul este undeva aproape de 2.000 de lei pe lună.
Tu ai un ajutor de 290 lei şi tatăl tau 500 lei, bani de însoţitor. Ce vă ajunge să faceţi cu aceşti bani?
Aşa este, acesta e ajutorul dat de stat unei persoane cu dizabilităţi. Acesta a fost şi motivul pentru care am fost nevoit să mă angajez şi să reduc timpul alocat recuperării.
Cum arată o zi obişnuită de-a ta?
Mă trezesc în fiecare zi la ora 6.00 şi mă pregătesc pentru job. La ora 14.00 ajung acasă, mănânc şi stau întins o oră, după care îmi încep programul de recuperare. Nu m-a mai prins ora 22.00 treaz de multă vreme.
Scaunul tău de acum cât costă?
Acum nu ştiu cât mai costă, pentru că aşa ceva nu se mai fabrică. Acum 4 ani am dat pe el 1.200 de lei. Sincer şi-a făcut treaba, dar e greu, a început să se rupă şi am nevoie de unul nou, însă unul performant costă mult.
Prin casă ce aparatură de recuperare ai şi ce-ţi mai lipseşte?
În casă, atât cât am putut, mi-am amenajat o mică sală cu saltea, spalier, gantere, o bicicletă electrică şi un multifuncţional.
George face, zi de zi, recuperare medicală cu ajutorul personalului calificat
Care e suma lunară de care are nevoie cineva ca tine pentru o viaţă normală?
Să fii persoană cu dizabilităţi în România este un lux. Sincer, sare de 1.000 de euro.
Care sunt progresele pe care le faci şi cât de rapidă este evoluţia?
Progrese sunt forţa din ce în ce mai mare în braţe, echilibrul mai bun în şezut şi sensibilitatea la atingere. Evoluţia nu este rapidă, din păcate.
Câţi prieteni ai în acest moment?
Mulţi spun “sunt prietenul tău, bazează-te pe mine. În realitate, prieteni adevăraţi sunt cam câte degetele de la o mână.
Cum vă petreceţi timpul împreună? Pe unde ieşiţi?
În general în zone accesibile mie - la mall, la film şi când ne permitem, mai facem câte o ieşeală la munte.
Ce-şi lipseşte în acest moment, material vorbind... o maşină specială? Sau alte accesorii?
Îmi lipsesc numerele norocoase la loto (râde din nou). Într-o situaţie ca asta, nevoi sunt multe şi foarte costisitoare. Prioritar pentru mine este acum un scaun nou şi performant.
Mai mergi la meciurile de rugby? Cu ce echipă ţii?
Atunci când conditiile meteo îmi permit, sunt nelipsit de pe stadion. Ţin cu Dinamo.
Te vezi căsatorit şi cu copii? Cu familia ta, practic?
În situaţia asta nu, dar sper să mă pot pune curând pe picioare şi cu siguranţă va fi altceva.
Chiar dacă e în scaunul cu rotile, George s-a înscris şi a absolvit în 2011 Facultatea de Sociologie din cadrul Universităţii Spiru Haret
Fratele său a murit fulgerător, la 26 de ani
La trei ani după accidentul care l-a lăsat paralizat, George a mai primit o lovitură, poate şi mai grea. Fratele său, Florin, a murit fulgerător.
Până în urmă cu trei ani, când a murit, Florin (dreapta) era ajutorul de nădejde al lui George
“Cu o zi înainte să împlinească 26 de ani, ne-am trezit de dimineaţă, ca să ne pregătim să mergem pe stadion. Când s-a întins, muşchiul inimii s-a împietrit şi aia a fost. În mai puţin de 3 minute a plecat dintre noi”, ne-a povestit George, care a încheiat amar: “A fost anul în care am plâns tot timpul. Florin era totul pentru mine, era prima mea viaţă”.
Viaţa sexuală nu i-a fost afectată
Celor care cred că, dacă e paralizat, un tânăr nu se mai gândeşte la fete, George le dovedeşte contrariul. E fericit că viaţa sexuală nu i-a fost afectată şi visează la clipa în care va avea o familie şi îşi va strânge în braţe copiii.
“Sunt sigur că multă lume crede că, dacă eşti paralizat, atunci şi viaţa sexuală îţi este afectată. Cred că una dintre bucurii este că treaba merge şi pot face copii frumoşi, ca mine (râde)”. Frumuşelul sportiv este asaltat de fete pe pagina sa de internet, dar e evident că în viaţa reală lucrurile nu mai sunt aşa de simple: “De admiratoare în mediul virtual nu duc lipsă, însă este greu să începi ceva atunci când nu ai o independenţă a ta. Multe fete nu înţeleg situaţia, altele o înţeleg… Dar am 27 de ani şi încă îmi permit să strâmb din nas. Ca să mă cucerească, o femeie trebuie să aibă acel «ceva». Câteodată este de ajuns o privire să-ţi dai seama că ea este ce-ţi doreşti. Calitatea principală este ca ea să ştie ce vrea de la viaţă. În ceea ce priveşte restul, ne completăm”, dezvăluie George, care nu stă pe gânduri când e întrebat la ce se uită prima dată când vede o femeie: “Scurt: ochi, buze şi fund”.
- Cei care vor să-l ajute pe George să-şi vadă visul cu ochii, acela de a merge din nou, pot să-l ajute donând bani în conturile RON - RO81BACX0000003216524000 / EURO - RO54BACX0000003216524001 - Banca Ţiriac, sucursala Mihai Bravu.
