Găman, căpitanul Craiovei, îşi cere scuze: «Iartă-mă, Andrei!»

Libertatea: Aţi obţinut doar un punct din “dubla” cu Dinamo.
Valerică Găman: Au fost două meciuri importante pentru noi. A fost dificil, pentru că am jucat ambele partide în deplasare. Poate altele ar fi fost rezultatele dacă jucam la Craiova. Am fi vrut două victorii, dar probabil că mai importantă era cea din Cupa României.

Andrei Cristea are pometele fracturat după o ciocnire cu tine…
A fost ceva neintenţionat. Se ştie că nu sunt un jucător dur, că nu am intrări criminale. Pur şi simplu urmăream amândoi mingea, nu am fost atenţi o fracţiune de secundă şi el, cum e mai scund, s-a lovit într-o zonă mai sensibilă. I-am trimis mesaj după partidă: “Iartă-mă, Andrei!”. Sper să revină rapid pe gazon.

Cum ai caracteriza traseul din acest sezon al Craiovei în Liga I?
Se putea mai mult, dar au existat probleme de concentrare şi de arbitraj, care ne-au tras în jos. Garantez că alta va fi evoluţia echipei în retur.

Domnul Piţurcă are o slăbiciune pentru tine…
Vorbim foarte mult, comunicăm. El a văzut la mine nişte calităţi şi posibilitatea de a evolua. M-a numit căpitan al Craiovei, m-a chemat la naţională şi eu nu vreau să-l dezamăgesc. E un antrenor mare şi a schimbat totul în bine de când a venit la Craiova. Sunt conştient că se aşteaptă foarte multe lucruri de la mine şi de aceea muncesc mult la antrenamente.

Eşti dezamăgit că nu ai fost convocat la naţională pentru meciul cu Italia?
Sigur, orice jucător vrea să joace la echipa naţională. Probabil că nu mă încadrez în tiparul de jucător pe care îl are în vedere antrenorul Răzvan Lucescu. Nu am nimic personal cu dânsul, pentru că probabil doreşte fundaşi cu alte calităţi.

Ai crescut în Băileşti, oraşul lui Amza Pellea şi Marcel Iureş. Nu te-a tentat să te apuci de actorie?
Nici prin gând nu mi-a trecut. Nu am calităţile necesare pentru a juca în filme, telenovele sau piese de teatru. Cred că mă pricep la fotbal şi mă concentrez asupra lui.

Ce hobby-uri ai?
În primul rând vânătoarea, pentru că acolo am timp să stau cu tatăl şi cu fraţii mei. Mă pregătesc, în perioada următoare, să dau examenul pentru a deveni vânător cu acte în regulă. Chiar dacă ţin puşca în mână de la 7 ani, merg pentru că-mi place foarte mult natura şi pentru plimbare, nu pentru trofee.

Un frate arbitru, celălalt, fotbalist la Timişoara

Cătălin, fratele cel mare al lui Valerică, a jucat fotbal la Şcoala de fotbal ”Gică Popescu”, Extensiv şi Minerul Lupeni, dar în acest moment s-a reprofilat fiind arbitru divizionar C şi antrenor de juniori la CSS Universitatea Craiova. Celălalt frate, Irinel, a fost legitimat la echipa Primavera a ”Ştiinţei”, dar s-a transferat la FC Timişoara, unde evoluează tot la echipa secundă. ”Vorbesc mult cu fraţii mei mai mari despre fotbal, dar nu mă ajută cu sfaturi, pentru că ştiu ce am de făcut. Cătălin e arbitru, dar nu m-a învăţat niciodată cum să faultez fără să fiu penalizat”, a conchis glumeţ craioveanul.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE