In ciuda intrarii in clubul select al milionarilor tenisului, cu 1.000.640 $, Victor Hanescu a ramas acelasi individ cu picioarele pe pamant. Practic, nu este nici o diferenta intre individul care, in urma cu doi-trei ani, mergea la antrenament cu Dacia tatalui si cel care astazi este nu numai cel mai valoros jucator al Romaniei, dar si unul dintre cei mai bogati sportivi romani in activitate. Ieri, dupa unul din ultimele antrenamente pe care le efectueaza la Centrul National din Capitala, el a acceptat sa vorbeasca despre cum iti schimba banii viata, despre planurile sale si despre primii pasi pe care ii face in afaceri.
Libertatea: Victor, cum e viata de milionar?
Victor Hanescu: Sincer, nici macar nu dau atentie dimensiunii contului. Evident, simt o mandrie, pentru ca sa reusesti sa aduni prin munca ta banii astia in doar doi-trei ani nu e la indemana oricui. Adica, vreau sa spun ca poate sunt intreprinderi sau fabrici care nu au reusit sa aiba un astfel de profit in respectivul interval. Oricum, suma e bruta, din ea mi s-a oprit impozit dupa fiecare concurs. Asa ca sunt milionar doar pe hartie, ca sa zic asa.
Ce faci cu banii, ii tii la banca? Sau ai decis sa ii investesti?
A, am facut deja investitii in constructii si in imobilare. Am cumparat cateva apartamente in jurul Bucurestiului si am construit intr-o cladire din centru un spatiu comercial pe care il voi inchiria. E mai bine sa rulezi banii decat sa ii tii in banca, cel putin asa cred eu.
Milionarii au obiceiul de a-si cumpara si o casa in strainatate. Tie ti-a trecut asa ceva prin cap?
Deocamdata e prematur sa ma gandesc la asa ceva. Dar, daca va fi sa fie, cred ca as alege un imobil pe Coasta de Azur, pentru ca imi place mai mult marea decat muntele.
Cand ai inceput tenisul, iti imaginai ca vei ajunge la un asemenea nivel?
Nu, nici vorba. De fapt, nici macar la 16 ani, cand am inceput sa joc mai serios, nu imi imaginam ca voi ajunge aici.
Care e secretul pentru a castiga un milion de dolari din tenis?
In primul rand munca, dar ea trebuie dublata si de o anumita doza de noroc. Fara de care muncesti degeaba.
Norocul tau care a fost?
Faptul ca la 16 ani am incaput pe mana unui antrenor deosebit, faptul ca la aceeasi varsta am reusit sa am un sponsor. De asemenea, a contat si obtinerea unui culoar bun in turnee, pentru ca fara asa ceva nu reusesti sa urci in clasament, deci sa participi la turnee importante.
Secretul meu? In primul rand munca, dar ea trebuie dublata obligatoriu si de un dram de noroc