„După ce am ajuns la Belgrad, totul s-a întâmplat foarte repede. Am ajuns la biroul preşedintelui clubului Steaua Roşie. I-a luat câteva minute să înţeleagă cu cine vorbeşte. I-am zis de vreo şase ori pe ce post joc lui Dragan Geaici. Eu aveam un aranjament la la Partizan, dar am vrut să joc pentru Steaua Roşie. Cei de acolo mi-au dat casă, un Peugeot şi ne-am înţeles să primesc 80.000 de mărci pe 3 ani. Un an am fost însă suspendat de forurile fotbalistice. Dar a fost unul din cei mai frumoşi ani din viaţa mea”, rememorează Belo.

Belodedici, de fapt Sașa Jankovici

„Cât am fost suspendat, sârbii au organizat pentru mine meciuri amicale, ca să nu pierd ritmul. Jucam pe fals, cu alt nume, Saşa Jankovici (n.r. – ulterior antrenor al belgrădenilor în două mandate)! Erau adevărate sărbători. După fiecare joc, fanii organizau «Brigada mieilor», o petrecere în corturi de pânză, cu miei la proţap, ţuică şi lautari. O ţineam aşa până dimineaţa. Ce păcat că anul ala s-a terminat aşa repede! Deşi nu jucasem în nici un meci oficial, devenisem popular printre suporteri. Când am debutat, cu 50.000 de oameni în tribune, a fost nebunie. Eram la mijlocul terenului, salutam publicul, când spre noi a dat buzna un tip ciudat. Într-o mână ţinea un proţap imens cu un porcuşor perpelit, iar în cealaltă, o damigeană de ţuică. A venit direct la mine. În aplauzele publicului, m-a îndemnat să trag o duşcă, dar i-am zis că nu înainte de meci. Proţapul şi damigeana au fost preluate de antrenorul secund, care le-a aşezat lângă banca de rezerve. Ne-am ocupat de ele după meci”, a mai spus Belodedici.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.