În 2013, toamna, m-am dus, aparent de capul meu, la un antrenament al Simonei Halep, pe atunci în Top 20 și fără fani, pe când n-o recunoaștea nimeni pe stradă, după singură admitea.
În acest episod, nu este deloc vorba despre mine, ci despre faptul că Dumnezeu lucrează prin oameni, fără să fiu habotnic. N-am fost eu atât de luminat încât să văd minunea Halep. Cineva îmi șoptea, în timp ce Simona returna cu detașare: n-am Facebook și nici nu mă interesează, permisul de conducere l-am luat din a treia încercare și conduc o mașină dăruită de prințul Sturdza, într-o zi voi câștiga un turneu de Mare Șlem. Fata simțea ceva încă de acum 5 ani. Dovada, mai jos…
Ce n-am fost capabil să intuiesc a fost că Simona Halep nu a fost hărăzită să fie doar cea mai bună sportivă a României, ci cea mai bună din toate timpurile, acolo, lângă Nadia (cu tot respectul pentru canotoare și pentru alte sporturi de nișă).
Acum, adevărul crud despre omul Halep, în ropot de aplauze din partea poporului. Am auzit de la prea mulți, ca să nu cred că poate fi adevărat. Anume că Halep este o nesuferită, uneori obraznică, sigur dificilă și cam nerecunoascătoare, mai ales când îl văd pe Firicel Tomai chinuidu-se pe terenurile de la FR Tenis (antrenorul care scoate în lume o astfel de jucătoare n-ar trebui să mai muncească pentru tot restul vieții). Tomai suferă ca un câine, s-a îngrășat din cauza bolii, tremură, are ticuri și este în plină afecțiune degenerativă. Fără munca lui, Halep nu exista! A format-o timp de patru ani (2008-2012), după perioada junioratului, moment critic pentru orice sportiv, iar acum campioana nu vrea să audă de el.
Discuția cu un fost colaborator al Simonei s-a încheiat, aseară, astfel: ”Pe fata asta o doare-n cot de Firicel”. Tehnicianul fierbe, știe că i-au sărit din buzunar câteva milioane de euro, dar e posibil să-l doară mai mult lipsa recunoștinței. Halep nu amintește niciodată de el, în interviuri.
Tomai a ținut-o în casa lui pe Simona, pe când o chirie în București nu era ușor de suportat de familia Halep. Lumea tenisului vorbește apăsat că nea Stere a întrerupt o relație nepotrivită între Tomai și fiica lui. Dar, orice rău ar fi comis bărbatul Tomai, Simona nu are voie să uite rolul antrenorului cu același nume. Nu este timpul trecut ca, ajutată de cei care îi sunt alături, Simona să învețe să fie om, înainte de a fi erou de talie mondială. Să se împace cu trecutul. Toți o vrem campioană, asta ne hrănește orgoliul, doar Tomai caută un caracter frumos.
Pasaj dintr-un interviu acordat în 2011, pentru GSP, de Firicel Tomai:
”…Când aţi început să o antrenaţi pe Simona pe ce loc era în clasamentul mondial?
– 400.
– Şi acum?
– Pe 63.
– Unde credeţi că poate ajunge?
– Pe Simona aş vrea să o duc în Top 10. Cam într-un an, va fi gata să urce vertiginos, ar trebui să fie în primele 30-40, la sfârşitul acestui an.
– Şi mai departe?
– Cum v-am spus, Top 10. Apoi, eu o văd în primele 3-4 jucătoare din lume”.
P.S. Tomai nu este de acord să se știe cât suferă. Doar eu cred, în nebunia care acum 5 ani mă ducea la terenul de antrenament, că o asemenea nedreptate înseamnă mai mult decât toate felicitările acestor ore, unele venite de la oameni care, în toamna lui 2013, nu știau cine este Halep.