Ponor isi face ziua in sala de de antrenament

20 de ani. O varsta divizibila cu cele mai frumoase clipe. O varsta cand marea iubire isi picura zilnic parfumul inegalabilelor sentimente. O varsta cand ai senzatia ca toata lumea iti apartine si o poti baga intr-un rucsac pentru a pleca apoi in necunoscut. Pentru Catalina Ponor, tripla campioana olimpica de la Atena, cei 20 de ani pe care-i implineste azi sunt sinonimi cu ambitia, dorinta de victorie si, uneori, cu un orgoliu nemasurat. ‘Catalina Ponor de-acum fata de Catalina Ponor de la 18 ani este aproape la fel. M-am maturizat insa. Am invatat sa fiu altfel, sa gandesc cu mintea omului care stie ca fara sacrificii nu poate face nimic’, spune, foarte serioasa si usor emotionata, cea mai valoroasa gimnasta a lumii in clipa de fata.

Libertatea: Catalina, maine (n.r. – azi) implinesti 20 de ani. Cum va fi ziua pentru tine?
Catalina Ponor: Normala. Voi face ca de fiecare data cate doua antrenamente, pentru ca se apropie Campionatele Mondiale. Imi dau seama insa ca timpul trece foarte repede pentru toata lumea, nu numai pentru mine, iar cu anii acestia nu te mai intalnesti a doua oara.

Au trecut patru ani de la momentul in care ai castigat primele medalii importante din cariera ta – argint la Mondialele de la Anaheim. Se intampla sa iti aduci aminte cu nostalgie de acele clipe?
Atunci a fost un vis implinit. Participam la prima mare competitie internationala din viata mea. Am fost fericita ca am reusit sa castig acele medalii. Din pacate, toate au fost de argint. Spun din pacate pentru ca imi place sa fiu numarul unu in tot ceea ce fac. Din cand in cand imi mai aduc aminte de acea competitie. Vreau ca la aceste Mondiale de la Stuttgart sa imi imbogatesc palmaresul cu o medalie de aur.

„Vreau sa particip la a doua mea Olimpiada”

Ai renuntat anul acesta la 5.000 de lei, renta ta pe viata, pentru a reveni in sportul de mare performanta. De ce ai facut-o?
Am vrut sa ajung in randul acelor gimnaste care au participat la doua Olimpiade. In plus, consider ca mai am multe de spus in acest sport.

In 2005 ai fost considerata varful de lance in ruptura care a avut loc intre componentele lotului olimpic si antrenorii Bellu-Bitang. Dupa doi ani ai vrut sa te antrenezi din nou cu Mariana Bitang. Ce s-a schimbat in relatia dintre voi?
Vreau sa lamurim un lucru: eu nu i-am atacat pe cei doi antrenori, datorita carora am castigat gloria mondiala, pentru metodele de pregatire din sala. Voiam doar mai multa libertate dupa antrenamente. Acum gandesc altfel. Imi dau seama ca nici domnul Bellu, nici doamna Mariana nu ne voiau raul. Eram copii. Credeam ca daca ne interziceau sa facem anumite lucruri erau impotriva noastra. Acum lucrurile sunt total schimbate. Relatia dintre mine si doamna Mariana e una excelenta. Mi-as dori ca toata lumea sa aiba o antrenoare ca doamna Bitang. Vorbim deschis despre orice fel de subiect. In sala suntem insa ca si inainte: sportiva si antrenoare. Este un sistem profesionist de pregatire care iata ca functioneaza.

Este greu sa te antrenezi ca o profesionista?
Nu. De ce trebuie sa fie greu atata vreme cat imi vad de treaba si fac totul cu masura?! Inainte de toate trebuie sa te gandesti doar la tine atunci cand esti in sala.

Cadouri inedite de la antrenori

‘Niciodata nu mi-am pus intrebarea ce cadouri voi primi de ziua mea. Pentru mine chiar si un lucru mic conteaza. Daca vine cineva cu o felicitare sau cu o fotografie ma bucur ca un copil. Nu cadourile conteaza, ci gestul in sine.  Atat domnul Bellu, cat si doamna Mariana ne surprindeau placut prin cadourile pe care ni le faceau. Cel mai frumos cadou pe care mi-l doresc cu adevarat este aurul la Mondiale’, a povestit Catalina.

Catalina despre…

Gatit. ‘Ca orice incepatoare, am stat pe langa mama si am mai reusit sa fur cate-o reteta. Cel mai bine ma descurc la placinta cu branza. Este specialitatea casei (se amuza). Promit insa ca odata va voi invita sa gustati din placinta cu branza pe care o fac eu, dupa care veti avea posibilitatea sa imi spuneti daca e buna sau nu’.

Viitor. ‘Cum ma vad in viitor? Intrebare de baraj. Poate cu un copil, poate nu. Sau, cine stie, ca femeie de afaceri ori poate ca angajata in Ministerul de Interne, tinand cont ca sunt acum la clubul Dinamo. Nu exclud nici una din aceste variante’.

„Uneori sunt prea orgolioasa”

Libertatea: Traiesti o mare iubire cu gimnastul Robert Stanescu. E dificil sa ai o relatie sentimentala in conditiile in care programul vostru este unul foarte incarcat?
Catalina Ponor: E interesant de stiut ca noi ne antrenam in aceeasi sala de la Bucuresti. Cat suntem la antrenament aproape ca nici nu ne salutam. Dupa ce am incheiat pregatirea suntem din nou impreuna. Gimnastica e gimnastica, iubirea e iubire.

„Fac prapad cand merg la cumparaturi „

Esti o fire destul de orgolioasa. Ai avut de pierdut din aceasta cauza?
Aici recunosc ca sunt destul de orgolioasa. Uneori prea orgolioasa. Dar, din fericire, nu am avut de pierdut din aceasta cauza. Trebuie insa ca, in timp, sa ma mai temperez la acest capitol.

Ai acasa o minicolectie de animalute vii?.
Asa e si imi voi mai cumpara. Cand eram mica, mi-am dorit sa devin medic veterinar. Probabil ca de atunci a plecat si aceasta dragoste fata de animale. Daca vad o pisica sau un caine care sunt ai nimanui, prefer sa-i iau acasa sa-i ingrijesc.

La cumparaturi esti o fire cheltuitoare?
E un mare defect. Cand ies la cumparaturi cheltuiesc foarte multi bani, fac prapad. Nu imi cumpar haine neaparat de la firme. Pot fi luate si dintr-un magazin mic.

Urmărește-ne pe Google News