”Am întâlnit un adversar puternic, iar obiectivul staff-ului tehnic a fost de a testa jucătorii care nu au avut posibilitatea să evolueze, să fie chiar titulari. În această campanie cred că avem deja un jucător care reprezintă o certitudine de acum înainte, și mă refer la Răzvan Marin. Mă refer, în același timp, la prestații bune pe care le am văzut la Benzar sau la Rotariu”, zice șeful instalat la ”Casa Fotbalului” pe 5 martie 2014. Tocmai asta nu a făcut Christoph Daum, la meciul marți seară. Introducând jucători doar pe final, neamțul a urmărit să nu piardă meciul, opinie împărtășită de toți specialiștii, nicidecum să vadă la treabă nume noi, precum Țâru sau Nedelcu.
”Situația nu e scăpată de sub control, fiindcă îi cunoaștem pe hoțomanii de serviciu. Ceea ce trebuie pur si simplu este să construim. Asta e nevoie. Să vedem exact ce avem de făcut, să investim foarte mult. Să investim în primul rând la nivel de copii si juniori, fiindcă am văzut ca acest lucru ne-a lipsit”. FRF a ridicat un Centru de Excelență la Buzău, centru destinat creșterii de copii și juniori pentru echipa națională. De ce în Buzău? Pentru că este acasă la secretarul general adjunct Gabriel Bodescu. Nu s-a respectat niciun alt criteriu. Bazinele fotbalistice ale României sunt altele (Pitești, Craiova), nicidecum Buzău! Centrele federației sunt la Timișoara, Târgu-Mureș și în Buzău!
Burleanu folosește același discurs populist, fără acoperire în realitate: ”Echipa națională este o reflecție foarte clară a fotbalului de la nivelul Ligii I și fotbalul românesc este o reflecție a societății românești. Nu poate să fie nici mai bun, nici mai rău”. În viziunea lui Burleanu, în România reală, prime nesimțite, precum cele acordate la FRF după Euro 2016, încasează toată lumea. În realitate, astfel de bonusuri primesc doar profitorii din Administrație. Dacă ar fi real argumentul campionatului propriu ca oglindă a naționalei, Croația, care are un campionat la fel de slab ca al României, nu ar trebui să conteze la nivel de primă reprezentativă. În realitate, croații au jucători care evoluează la Barcelona (Rakitici) sau la Real Madrid (Modrici). Sau Islanda, cu un campionat inexistent.