Cei 39 de medaliați la Jocurile Olimpice de la PyeongChang nu primesc premii în bani sau bonusuri de la federații. ”Credeam că banii transformă oamenii în ceva ce nu ar trebui să fie”, a dezvăluit Tore Ovrebo, șeful delegației Norvegiei în Coreea de Sud pentru CNN.
„Viziunea noastră este sport pentru toți”, a explicat Tom Tvedt, președintele Comitetului Olimpic Norvegian pentru The Guardian.
În Norvegia, o țară cu 5,3 milioane de locuitori și cu un nivel de trai excepțional, se investește mai mult în sportul de masă, decât în sportul de performanță.
Valorile sunt selecționate la centrul de elită
Tvedt subliniază că pe măsură ce vin mai mulți practicanți la cluburi, aria de selecție pentru sportul de elită e mai mare.
„Toate medaliile noastre provin de la sportivi care au început la un club local. Dacă un copil e bun îl aducem la Olympiatoppen, centrul nostru de elită, unde apare în imagine și știința de top a sportului”, a mai spus Tvedt. Bugetul anual pentru sport în Norvegia este de 20 de milioane de dolari, atât pentru Jocurile de iarnă, cât și pentru cele de vară. Olympiatoppen adună laolaltă oameni de știință, antrenori și nutriționiști de top și este finanțat din bani de la loteria națională.
Tâmplari, instalatori, profesori sau studenți
Mai mult, Kristin Kloster Aagen, vicepreședinte al Comitetului Olimpic Norvegian a spus: „Sportivii nu se pot descurca doar cu banii din bursele pe care le oferim, așa că trebuie să muncească. Avem tâmplari, instalatori, profesori sau studenți”. „Nu stăm de prea multe ori la hoteluri de cinci stele și camere single luăm foarte rar. De obicei avem camere cu paturi duble sau unul twin. Nu credem că dacă dormim în același pat e vreo problemă”; a spus schiorul Lief Kristian Nestvold-Haugen.
Fără ierarhii până la 13 ani
În Norvegia, ca de altfel în mai toate țările nordice, copiii sunt lăsați să facă sport numai și numai de plăcere. Până la 13 ani nu se fac ierarhii indiferent de sportul practicat.
„Până la această vârstă trebuie să te distrezi atunci când mergi la sport, astfel că nu ne concentrăm pe cine este câștigătorul, ci pe faptul de a aduce cât mai mulți copii la cele 11.000 de cluburi locale. Și avem un procent de 93 la sută dintre copii și tineri în cadrul acestor organizații”, a continuat Tvedt.
„Vrem să-i lăsam pe copii în pace. Vrem să se joace, să se dezvolte și să se concentreze pe dobândirea de abilități sociale. Învață foarte multe din sport, din joacă. Învață să nu fie stresați, măsurați sau judecați. Se simt mai bine, și tind să rămână mai mult la sport”, a spus Tore Ovrebo, șeful delegației Norvegiei în Coreea de Sud pentru revista The Time.
Prietenie și austeritate
O altă parte a succesului o reprezintă și camaraderia dintre sportivi, schiorul Kjetil Jansrud a dezvăluit că în echipa lor nu au ce căuta idioții: „Nu credem în regula că trebuie să fii un nesimțit că să fii un sportiv bun. Așa ceva nu există în echipa noastră”.
O declarație întărită și de Morten Aasen, participant la JO din 1992: „E o atitudine care guvernează întregul sistem. Nu facem bob sau scheleton pentru că ar costa prea mult. E un paradox în Norvegia. Suntem o țară foarte bogată, dar credem în metoda socialistă de a face lucrurile. Succesul poate a venit datorită faptului că muncim din greu și că suntem mereu împreună”.
Antrenori străini
Norvegienii au adus antrenori străini acolo unde era nevoie, la patinaj viteză sau la sărituri cu schiurile. Au investit mai mult în parte tehnică. Îmbunătățiri care au venit după ediția dezastruoasă din 2006, când au ocupat poziția a 13-a în clasamentul pe medalii, cu doar două titluri olimpice, fiind depășiți de Suedia fapt considerat o rușine națională. La următoarea ediție a JO au fost pe patru, apoi pe doi și acum pe primul loc.
Obiectiv depășit
Popularitatea sporturilor de iarnă în Norvegia este atât de mare, încât un sondaj realizat înainte de JO a relevat că mai mult de 25 la sută dintre angajați erau convinși că se vor putea uita la cursele importante, chiar dacă acestea erau în timpul programului de lucru.
Obiectivul norvegienilor înainte de JO era de 30 de medalii, dintre care zece de aur. Așteptările le-au fost depășite, iar Norvegia a strălucit mai mult ca niciodată.
„Mereu spunem că noi norvegienii suntem născuți cu schiurile în picioare. Duminica toată lumea merge în pădure pe schiuri, toți ne dorim să facem acest lucru”, a declarat Johannes Hosflot Klaebo, triplu campion olimpic
Buget de 24,3 milioane de dolari
Sistemul norvegian a fost restructurat, după ce în 1988, la JO de iarnă de la Calgary nu au reușit să cucerească niciun titlu olimpic. Înainte de a găzdui JO de la Lillehammer, în 1994, au creat Olympiatoppen pentru a-i antrena și dezvolta pe cei mai buni sportivi.
„Când există o criză, ceva trebuie să se întâmple. Sistemele sportive din restul lumii erau din ce în ce mai profesionalizate și noi nu făcusem același lucru. A fost o nouă metodă de a gândi sportul, una în care președinții de federații nu mai erau atât de importanți și ne-am dorit ca profesioniștii să lucreze direct pentru înalta performanță”, a spus Tore Ovrebo pentru CNN. La început, acest centru avea un buget de 2,4 milioane, iar acum s-a ajuns la unul de 24,3 milioane de dolari.
109 sportivi a avut delegația Norvegiei la Jocurile Olimpice de la PyeongChang, dintre care 27 de femei și 82 de bărbați
De menționat și că Norvegia e prima țară în topul istoric al medaliilor obținute la toate Olimpiadele de iarnă.
Clasament Țara Nr. Jocuri de iarnă Aur Argint Bronz Total
1. Norvegia 23 132 125 111 368
2. SUA 23 105 110 90 305
3. Germania 12 92 88 60 240
4. Uniunea Sovietică 9 78 57 59 194
5. Canada 23 73 64 62 199
6. Austria 23 64 81 87 232
7. Suedia 23 57 46 55 158
8. Elveția 23 55 46 52 153
9. Rusia 6 47 38 35 120
10. Olanda 21 45 44 41 130