Veteran la fileu

Voleiul nu a fost insa prima dragoste. Pana in clasa a VII-a a facut atletism. Atunci, pentru tanarul sportiv totul s-a intors cu 180 de grade. Fiind o clasa cu program de volei si atletism, nu de putine ori cele doua grupuri jucau volei, si de fiecare data castigauÂ… atletii. “Atunci, tin minte ca se apropia o competitie importanta de volei. Antrenorul de la volei a luat doi baieti de la atletism pentru a-i baga in echipa de volei, unul fiind eu. Am intrat si asa am ramas la volei”, povesteste Ciontos. Spune ca nu ii pare rau ca a ramas, chiar daca in peste cei 25 de ani petrecuti nu a castigat atat incat sa duca o viata linistita. “Dutu”, cum ii spun colegii, afirma ca intre voleiul anilor ‘80 si cel de acum diferenta consta in faptul ca atunci echipele erau echilibrate valoric, iar meciurile erau mult mai interesante. “Acum nu-mi place nici sistemul acesta de tie-breack”, se confeseaza Ciontos. Ofertele au inceput sa curga pentru tanarul jucator inca din 1981, adica la 3 ani dupa prima legitimare. “Jucam la Silvania Simleu Silvaniei si in acel an m-au curtat Steaua si Dinamo. Pe vremea aceea nu se putea pleca asa usor ca acum. Marele avantaj daca plecai era ca ajungeai mai usor in lotul national. Cand au venit ofertele, simleuanii m-au dat bolnav de hepatita, ca sa nu plec. Poate daca ma transferam, altul ar fi fost drumul meu in volei”, povesteste zambind jucatorul. In 1985, Dinamo i-a facut din nou o oferta, “dar atunci nu m-am dus, pentru ca m-am insurat”, povesteste razand. Pana la urma a ajuns in lotul national, cu care a fost prezent la Campionatul European din Finlanda (1987), iar de-a lungul anilor a avut coechipieri celebri ca Pralea, Dascalu, Constantin, Stoica, Ionescu sau Cata-Chitiga. “Dupa ce voi lua inca o data campionatul cu Elcond ma las”, spune mai in gluma, mai in serios Ciontos. “Si daca vor mai trece cativa ani buni pana atunci?”, suna intrebarea reporterului. “Atunci plec la Deltacons (n.r. - campioana en-titre) si ma intorc cu un an inainte de a deveni campion”, explica voleibalistul, pentru care cel mai frumos an din viata sa a fost in 1997, cand a devenit campion cu Elcond Zalau. “Au fost si momente mai putin frumoase, mai ales la un an dupa ce am fost campion. In 1998, Elcond nu a vrut sa-mi dea contractul pe care l-am cerut si am plecat la Midia Navodari, dar ulterior m-au rechemat”, isi aminteste Ciontos. Dupa ce va termina cu cariera de jucator, Ciontos spune ca si-ar dori mult sa ramana in volei. “Am carnet de antrenor din 1999, ca si sotia, si cred ca mi-ar placea sa fiu antrenor. Sigur as avea rabdare”, se confeseaza “Dutu”. Iubeste voleiul la nebunie si spune ca altceva nu stie sa faca: “Toata viata am facut asta, iar acum, la 42 de ani, ce pot sa imi doresc decat sa raman in volei?!”. Arunca o privire peste ziarele vremii in care a aparut, le rasfoieste incet si gandul ii zboara inapoi in timp. Fizic este prezent, dar cu gandul este acolo, cu ani in urma, la meciurile in care facea spectacol. Se trezeste brusc si pe buze ii revine acelasi regret: “Doamne, cum au trecut atatia ani...”