30 de lucruri pe care nu le știai despre Constantin Brâncuși

A învățat să sculpteze la vârsta de 7 ani

Constantin Brâncuși s-a născut în România la 19 februarie 1876, în Hobița, un mic sat din Oltenia, în județul Gorj, situat la poalele Munților Carpați, ca al șaselea copil al familiei de fermieri Radu Nicolae și Maria Brâncuși. De la vârsta de șapte ani a lucrat ca păstor, mai întâi având grijă de animalele din propria ogradă, iar mai apoi lucrând în alte gospodării. În acea perioadă a deslușit tainele sculptatului în lemn, o artă populară răspândită în satele din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta era folosită pentru confecționarea de linguri, a stâlpilor de pat, a preselor pentru brânză și a fațadelor caselor, care erau împodobite cu motive sculptate. Stilul acestor ornamente avea să influențeze ulterior multe dintre lucrările lui Brâncuși, aflăm de pe enciclopedia virtuală Britannica. În preferințele sale, în atitudine și în felul său de a trăi, viitorul mare sculptor român și-a păstrat pentru totdeauna simplitatea și naturalețea originilor sale.

Perioada de început a vieții

Primele clase primare le-a urmat în satul Peștișani, după care și-a continuat studiile la Brădiceni. Anii copilăriei au fost foarte agitați, marcați fiind de plecări repetate de acasă și de perioade îndelungate de ucenicie, petrecute în diverse ateliere, prăvălii și hanuri. Pe când avea doar nouă ani, Brâncuși a părăsit casa părintească și a plecat la Târgu Jiu ca să-și caute de lucru. Aici a stat doi ani, timp în care a muncit la un boiangiu, după care s-a mutat la Slatina, unde a intrat în slujba unui băcan. Mai târziu, a devenit ucenic într-un han din Craiova, unde a rămas câțiva ani. Aici și-a făcut remarcat talentul și priceperea practică realizând o vioară dintr-o ladă de portocale, găsită într-un magazin. Tânărul Brâncuși și-a păstrat pasiunea pentru sculptatul lemnului și s-a implicat în câteva proiecte elaborate, iar talentul său i-a atras atenția unui industriaș care, în 1894, l-a înscris la Școala de Arte și Meserii din Cetatea Băniei. Pentru a putea urma cursurile școlii, Brâncuși a fost nevoit să învețe singur să citească și să scrie. În anul următor a fost admis la atelierul de sculptură, iar apoi la cel de sculptură în lemn.

Primele lucrări ale lui Brâncuși

După absolvirea celor patru ani de cursuri ai școlii din Craiova, Brâncuși a plecat în 1898 la București pentru a se înscrie la Școala Națională de Arte Frumoase, pe care o absolvit-o în 1902. Încă din primul an de studenție, lucrarea „Bustul lui Vitellius” a fost recompensată cu o „mențiune onorabilă”. Doi ani mai târziu, Brâncuși a primit media de bronz pentru sculptura „Cap al lui Laocoon”, iar în 1901, lucrarea intitulată „Studiu” a fost distinsă cu medalia de argint. Între 1900 și 1902, ajutat de doctorul Dimitrie Gerota, el a realizat „Ecorșeu”, un studiu anatomic destinat reprezentării corpului uman, pentru care a primit din nou medalia de bronz. Rigoarea și acuratețea detaliilor au făcut ca această lucrare să fie utilizată ca material didactic în școlile de medicină din România, după realizarea mai multor copii. Mult mai târziu, inventatorul franco-american Marcel Duchamp a inclus fotografia „Ecorșeului” în expoziția organizată la sfârșit de 1933 la Galeria Brummer din New York.

Constantin Brâncuși a plecat la Paris pe jos

În 1903, Brâncuși a primit prima sa comandă pentru un monument public. El a fost solicitat să realizeze bustul generalului medic Carol Davila, care urma să fie amplasat în curtea Spitalului Militar din București. De altfel, acesta a rămas singurul monument de acest gen semnat de Brâncuși în Capitală. Această comandă a fost inițiată de un consiliu format din fostul său profesor Dimitrie Gerota, cu scopul de a-l ajuta pe tânărul sculptor să-și acopere cheltuielile călătoriei pe care avea să o efectueze la Paris. Plata a fost împărțită în două tranșe: jumătate din sumă urma să fie achitată înainte de începerea bustului, iar cea de-a doua jumătate după finalizarea lucrării. După ce a terminat sculptura, Brâncuși a prezentat-o în fața consiliului, însă unii dintre membrii comisiei au avut opinii contradictorii privind unele trăsături fizice ale lui Davila, potrivit Wikipedia. Ei au solicitat, de pildă, să-i fie micșorat nasul, în timp ce alții aveau păreri diferite chiar și în privința poziționării epoleților pe umerii generalului. Frustrat de incapacitatea consiliului de a înțelege lucrarea sa, Brâncuși a părăsit sala spre stupefacția tuturor, fără să primească și cea de-a doua tranșă de bani, și a hotărât să plece la Paris… pe jos.

A fost grav bolnav de pneumonie

Constantin Brâncuși avea 20 de ani când a pornit în prima sa călătorie în străinătate. Pe drumul către Paris, el s-a oprit acasă, la Hobița, pentru a-și lua rămas bun de la mama sa. Apoi și-a continuat călătoria pe Dunăre până la Viena, unde avea să trăiască o perioadă mai lungă. În timpul șederii în capitala austriacă, el a muncit într-un atelier ca decorator de mobilier și, în timpul liber, a început să viziteze muzee care adăposteau lucrări de artă inaccesibile în România. Astfel, el a intrat în contact cu sculpturile egiptene, care aveau să-i influențeze profund creația artistică în anii ce-au urmat. În 1904, Brâncuși a părăsit Viena, îndreaptându-se spre München, unde se oprește pentru o vreme la Kunstakademie (Universitatea de Arte Frumoase). După șase luni, a decis să continue călătoria pe jos, traversând Bavaria și Elveția, până la Langres, în Franța. În apropiere de Lunéville, a fost prins de o ploaie torențială și s-a îmbolnăvit de pneumonie infecțioasă. Aflat în stare critică, el a fost salvat de măicuțele de la o mănăstire din apropiere. Odată însănătoșit, el a realizat că nu are nici forța, nici timpul necesare pentru a ajunge la Paris pe jos, astfel că ultima parte a drumului a parcurs-o cu trenul.

A expus pentru prima dată la Paris

La Paris a sosit pe 14 iulie 1904, fix de ziua națională a Franței. Încă de la sosirea în capitala franceză, Constantin Brâncuși și-a continuat formarea la Școala de Belle-Arte, în atelierul unui sculptor academic renumit al vremii, Antonin Mercié. În 1906-1907, după ce a absolvit Artele Frumoase, și-a expus pentru prima dată lucrările, la Salonul de Toamnă. Președintele juriului era renumitul sculptor Auguste Rodin. Acesta a remarcat talentul lui Brâncuși și i-a propus să devină colaborator în atelierul său. La acea vreme, Rodin se bucura de recunoaștere internațională, fiind considerat fondatorul sculpturii moderne.

După doar o lună petrecută în atelierul lui Rodin, Brâncuși a considerat că „nu poate crește nimic la umbra marilor arbori”. A urmat o perioadă dificilă în care a încercat să-și definească propriul angajament artistic, mai ales că , iar primele sale lucrări au fost influențate de opera lui Rodin. Spre deosebire de mentorul său, care prefera să modeleze în lut și ghips, Brâncuși provenea dintr-o lume arhaică și dintr-o tradiție milenară a prelucrării lemnului. Pentru el, textura materialului determina tema și forma, care trebuia să se nască din interiorul materiei, nu să fie impuse din exterior, potrivit Centrepompidou.fr. Brâncuși nu se considera un creator, ci un „intermediar” capabil să descopere „esența cosmică a materiei”.

Sculpturile lui Brâncuși

Operele lui Constantin Brâncuși sunt unele dintre cele mai importante creații ale artei moderne. Iată-le pe cele mai importante:

Sărutul: o sculptură din bronz care înfățișează doi îndrăgostiți în îmbrățișare, considerată una dintre cele mai emblematice lucrări ale artistului.

Pasărea în spațiu: o serie de sculpturi abstracte reprezentând o pasăre în zbor, considerată unul dintre primele exemple de artă nereprezentativă.

Coloana Infinitului: Această operă constă într-o succesiune de forme cilindrice plasate una peste alta, care par să se înalțe nesfârșit către cer, ilustrând modul în care Brâncuși folosește repetiția formelor pentru a genera impresia de continuitate și ritm, notează turismistoric.ro.

Muza adormită: sculptură din bronz a unei femei culcate cu ochii închiși, considerată una dintre cele mai senzuale creații ale lui Brâncuși.

Măiastra: serie de sculpturi de păsări, omagiu adus păsării mitice românești cu același nume.

Poarta Sărutului: operă din piatră poroasă, parte a Ansamblului Monumental de la Târgu Jiu, situată pe aleea de la intrarea în parc. Este realizată din două coloane groase, pe fețele cărora se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți de cerc.

Alte lucruri neștiute despre Constantin Brâncuși

• După stabilirea la Paris, Brâncuși a revenit în mod repetat în România, făcând opriri fie la Târgu Jiu, fie la București, unde era găzduit de familia Brandl. De fiecare dată, pleca lăsând în urmă o lucrare sau primind o nouă comandă.
• Se spune că Brâncuși era extrem de generos pentru că, atunci când revenea în țară, obișnuia să ofere mici sculpturi realizate aproape în joacă, pe care le semna „C. Brâncuși” sau „C. Br”. Unele dintre acestea purtau denumiri familiare precum „Tușa”, „Babușca”, „Hangița”, „Codana” sau „Caporalul Trică”. Denumirile au stârnit o serie de controverse, mulți specialiști considerând că nu reflectau adevăratul stil al sculptorului, ceea ce ridică probleme legate de autenticitate.
• O parte dintre lucrările mai puțin cunoscute ale lui Brâncuși au ajuns, după moartea sculptorului, în posesia Nataliei Dumitrescu, cea care a avut grijă de el în ultimii ani de viață, la Paris.
• Se spune că multe lucrări ale lui Constantin Brâncuși au dispărut de-a lungul anilor. Unele au fost revendicate de colecționari de ocazie, iar altele s-au pierdut fără urmă.
• În 1920, Brâncuși a realizat prima versiune a Coloanei Infinitului din lemn de stejar, care avea o înălțime de 7,17 metri. Aceasta a fost sculptată în doar trei zile pentru un prieten din Paris. Mai târziu, în 1938, el a construit varianta din fontă și oțel, care poate fi admirată astăzi la Târgu Jiu.
• Brâncuși a călătorit în America în 1927 pentru a prezenta la Galeria Brummer din New York „Măiastra”, o lucrare care are 27 de versiuni. Autoritățile vamale americane i-au aplicat o amendă de 210 dolari, considerând piesa o lucrare industrială și nu o operă de artă. În 2017, o versiune a Măiastrei a fost vândută pentru 27 de milioane de dolari. În urma incidentului, a dat SUA în judecată și a câștigat procesul.
• Brâncuși a primit în 1935 comanda unui monument dedicat eroilor Primului Război Mondial la Târgu Jiu. Artistul a acceptat provocarea și, în 1937, a realizat Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii.
• În perioada regimului comunist, imediat după 1944, au avut loc câteva tentative de distrugere a Coloanei Infinitului, care era considerată „imperialistă și decadentă”. Într-un astfel de episod, autoritățile comuniste au trimis un tractor care, cu ajutorul unor lanțuri, a încercat să pună sculptura la pământ. Din fericire, lanțurile s-au rupt și, astfel, coloana a rămas în picioare.
• Unul dintre cele mai faimoase citate ale lui Brâncuși este legat de ansamblul monumental de la Târgu Jiu: „Voi nu știți ce vă las eu vouă aici”. Această declarație sugerează că în spatele celor trei lucrări – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Infinitului – se află secrete care așteaptă să fie descifrate. La o examinare detaliată a dimensiunilor celor trei sculpturi se scoate în evidență un aspect surprinzător: Masa Tăcerii are 0,9 metri (0,45 + 0,45 m), Poarta Sărutului atinge 5,13 metri, iar Coloana Infinitului se înalță până la 29,35 metri. Curiozitatea matematică constă în faptul că pătratul lui 5,13 este egal cu produsul dintre 0,9 și 29,35. Această corespondență geometrică pare să dezvăluie intenția deliberată a artistului, care ar fi urmat un fel de algoritm ascuns în structura acestor lucrări.
• În 1956, a dorit să doneze statului român 144 de opere, însă oferta i-a fost respinsă pe motiv că nu ar avea valoare artistică. Ulterior, și-a donat lucrările Franței, iar pentru ca donația să poată fi finalizată, Brâncuși a devenit cetățean francez.
• Brâncuși s-a stins din viață pe 16 martie 1957, la vârsta de 81 de ani. El a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris, unde sunt expuse și statui sculptate de marele sculptor român pentru artiști decedați.
• La moartea sa, Brâncuși a lăsat moștenire 1200 de fotografii și 215 sculpturi.
• În ultimele decenii, la Târgu Jiu și la Craiova au fost descoperite mai multe opere semnificative ale marelui artist, printre care o cornișă din piatră cioplită în stilul Coloanei Infinitului.
• Între 1907 și 1910, Brâncuși a realizat lucrări precum Cumințenia Pământului, Rugăciunea și Sărutul, revenind la formele tradiționale ale artei românești și la imagini folclorice profunde.
• De-a lungul vieții sale, mulți dintre cei care l-au cunoscut au scris detalii despre Brâncuși. Printre aceștia se numără și Milița Petrașcu, fostă elevă a artistului, a cărei mărturie este inclusă în cartea „Milița”, scrisă de Petru Vintilă în 1972.
• Muzeul Național de Artă Modernă din Paris, cunoscut sub numele de „Centre Pompidou”, deține un număr impresionant de lucrări ale sculptorului român. În fața muzeului a fost reconstruită o copie a atelierului lui Brâncuși, care găzduiește peste 130 de sculpturi și sute de alte obiecte de artă.
• Se spune că Brâncuși ar fi avut o relație cu celebra cântăreață Maria Tănase, care era cu 37 de ani mai tânără decât el.
• Brâncuși rămâne cel mai bine cotat artist român pe piața internațională. Conform unui clasament Artmark al celor mai bine vândute opere de artă din toate timpurile, el ocupă locul 4, fiind depășit doar de Giacometti, Modigliani și Matisse, dar înaintea lui Picasso.

Foto:Hepta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE