Si asta pentru ca Georgeta Cristea, care locuieste la o aruncatura de bat de Capitala, asteapta de 31 de ani sa i se instaleze un telefon. Femeia a depus prima petitie in 1972. Pe atunci avea doar 23 de ani. Anii au trecut, iar viata si-a urmat cursul. S-a casatorit, a facut un copil si si-a construit o casa mare si frumoasa in Voluntari. Un singur lucru nu a reusit. Sa aiba si un post telefonic. „Am facut prima cerere la Palatul Telefoanelor, in ianuarie 1972. Pe atunci stateam pe aceeasi strada pe care locuiesc acum, Popasului, dar la un alt numar. Am asteptat si am sperat ca in cele din urma mi se va instala si mie telefonul. Din pacate, n-a fost sa fie asa. Stiti cum era pe vremea aia… Isi punea telefon doar cine avea relatii. Oricum, anii au trecut si dupa 1990 mi-am incercat din nou norocul. Alte cereri, alte reveniri, acelasi raspuns: nu sunt conditii tehnice”, ne-a povestit Georgeta Cristea. Ea spune ca in 1999 a fost la un pas de a-si rezolva problema, dar ghinionul a urmarit-o si de data asta: „Au venit in zona si au montat unele fara fir. Nu stiu eu exact despre ce fel de telefoane e vorba. Cert e ca mie n-au vrut sa-mi instaleze, pentru ca pe vremea aceea nu mai locuiam la adresa din Voluntari, ci la Bucuresti. In casa insa ramasese fiica mea. Le-am spus ca platesc eu factura, insa n-am avut cu cine sa ma inteleg”.
Desi ar trebui sa aiba prioritate, tinand cont de faptul ca asteapta de 31 de ani, femeia nu mai spera decat intr-o minune. „Nu stiu ce sa mai cred. Mi se tot spune ca nu se poate rezolva din diverse motive. Pe strada insa toti vecinii au telefoane, in afara de mine. Unii au chiar mai multe posturi decat ar fi necesar. Nu pot sa cred ca nu se poate gasi o solutie si pentru noi. E absurd”, ne-a spus Georgeta