4 din 10 tineri români stau tot cu părinții, pentru că nu își permit o locuință. Cifre îngrijorătoare în UE

Prețurile chiriilor și ale locuințelor au explodat

În marile orașe, unde se concentrează majoritatea oportunităților de muncă, prețurile chiriilor și ale locuințelor de vânzare au crescut semnificativ în ultimii ani, depășind adesea puterea de cumpărare a tinerilor, chiar și a celor cu un loc de muncă stabil. Avansul necesar pentru un credit ipotecar, dobânzile și ratele lunare pot fi prohibitive pentru mulți tineri, mai ales la început de carieră, când salariile sunt mai mici.

Deși tinerii muncesc, salariile, în special cele de la început de drum profesional, nu sunt întotdeauna suficiente pentru a acoperi cheltuielile de trai (chirie/rată, utilități, mâncare, transport etc.) și a permite economisirea pentru un avans sau pentru un fond de urgență. Inflația generală contribuie, de asemenea, la erodarea puterii de cumpărare.

În România, ca și în alte țări mediteraneene sau est-europene, legăturile familiale sunt adesea mai puternice, iar părinții sunt mai dispuși să-și susțină copiii mai mult timp. Nu există aceeași presiune socială pentru independență timpurie ca în culturile anglo-saxone sau nordice.

Confort financiar și logistic

Locuitul cu părinții oferă un anumit confort financiar și logistic, permițând tinerilor să economisească bani pentru viitor (pentru o locuință proprie, o mașină, studii suplimentare etc.) sau să-și permită un stil de viață pe care nu l-ar putea susține singuri.

Această situație are repercusiuni asupra dezvoltării personale a tinerilor, întârziind atingerea independenței financiare și emoționale complete. De asemenea, poate amâna decizii importante de viață, cum ar fi căsătoria, formarea unei familii și nașterea copiilor, având un impact asupra natalității și structurii demografice.

Astfel, în România, 25% dintre tineri cred că locuinţele accesibile şi costul vieţii ar trebui să fie o prioritate a UE. Cifrele sunt grăitoare: în 2023, 39% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani locuiau cu părinţii. În Slovacia, ponderea este de 57%, în Polonia este de 53%, în Italia este de 51%, iar în Spania este de 46%. Cu toate acestea, sunt şi state unde acest indicator este de 3%, 6% 11%, sau 12%, state precum Finlanda, Suedia, Germania sau Olanda. 

Un vis îndepărtat

La nivel european, criza locuințelor nu este un fenomen nou, dar s-a acutizat semnificativ în ultimii 15 ani, transformându-se într-o problemă structurală cu implicații sociale și economice profunde.

În multe orașe europene, prețurile locuințelor și chiriile au crescut mult mai rapid decât veniturile medii ale populației. Acest lucru face ca achiziționarea unei locuințe să fie un vis îndepărtat pentru majoritatea tinerilor și chiar pentru familiile cu venituri medii. Capitalele și marile centre economice sunt cele mai afectate, unde cererea depășește cu mult oferta.

Totodată, nu se construiește suficient, mai ales locuințe sociale sau la prețuri accesibile. Dezvoltatorii se concentrează adesea pe segmentele de piață cu profituri mai mari.

O generație a „chiriașilor”

În Europa, preţurile locuinţelor au crescut cu 55,4% între 2010 şi 2024, iar preţurile chiriilor cu 26,7%. În acelaşi interval, salariile medii au avansat cu doar 28%, ceea ce face ca tinerii să nu-și poată permite să plece din casa părinților. Date oferite de Eurostat și cercetările Eurofound subliniază o criză locativă profundă și sistemică la nivel european, cu implicații sociale și economice semnificative, în special pentru tineri.

Combinația dintre salarii mici (sau cu creștere lentă) și prețuri prohibitive ale locuințelor face ca visul de a deține o proprietate să devină aproape imposibil pentru mulți tineri. Acumularea avansului necesar pentru un credit ipotecar devine o provocare insurmontabilă.

Lipsa locuințelor sociale (sau la prețuri reglementate) forțează tinerii, chiar și pe cei cu venituri modeste, să apeleze la piața privată de închiriere. Această dependență crește presiunea pe piața privată, contribuind la creșterea chiriilor și la o instabilitate locativă. Tinerii devin o „generație a chiriașilor” (Generation Rent), fără siguranța și beneficiile pe termen lung ale proprietății.

Tinerii sunt nevoiți să locuiască mai mult timp cu părinții (așa cum ați menționat anterior), amânând independența financiară și personală. Dificultatea de a găsi locuințe accesibile poate descuraja tinerii să se mute în orașe cu mai multe oportunități de muncă, afectând dinamismul pieței muncii.

Românii sunt printre europenii care pleacă cel mai târziu din casele părinților. În medie, tinerii din România devin independenți la 28 de ani. Statistica Eurostat arată că fetele părăsesc casa părintească la 25 de ani, iar băieții la 30 de ani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro