Stabilirea tipului fundației viitoarei locuințe cade în seama proiectantului, și se face în funcție de natura terenului pe care se construiește, particularitățile construcției, dar și adâncimea de îngheț specifică zonei.
În cele ce urmează, îți prezentăm care sunt cele mai importante etape în realizarea unei fundații durabile.
1. Pregătirea terenului și trasarea fundației
Lucrarea se începe prin eliberarea terenului de elementele care ar putea împiedica efectuarea săpăturilor, după care se iau măsuri pentru protejarea construcțiilor din vecinătate. În prealabil, se solicită de la administrația locală și un plan de utilități al zonei, pentru a fi luate și măsuri în vederea protejării eventualelor conducte sau cabluri electrice îngropate.
Următorul pas constă în săparea unor șanțuri pentru scurgerea apei pluviale în afara zonei de lucru, astfel încât aceasta să nu se adune în gropile săpate pentru fundație. Se trece apoi la trasarea fundației, operațiune care trebuie executată cu mare atenție și precizie, pentru a respecta întocmai dimensiunile menționate în proiect.
2. Efectuarea săpăturilor
Odată trasate reperele fundației, se trece la executarea săpăturilor etapă în care este nevoie de un excavator. Săpăturile se fac la adâncimea indicată de proiectant, având grijă ca, în orice fază, să fie permisă evacuarea apelor. În cazul în care este necesară dezgroparea unor conducte de apă sau gaz, ori a unor cabluri de la rețeaua electrică, lucrarea se face doar în prezența unui reprezentant al companiei căreia îi aparține rețeaua respectivă.
Pe măsură ce săpăturile avansează, este necesar să se ia și măsuri de sprijinire a pereților fundației, pentru a se evita surparea acestora.
3. Montarea cofrajului
Materialul cel mai des folosit pentru cofraje este lemnul, însă acesta trebuie să aibă anumite caracteristici. Astfel, lemnul trebuie să fie rigid, pentru a nu se deforma atunci când este turnat betonul în cofraj, să fie neted, pentru a se desprinde ușor după ce se usucă betonul și să nu aibă găuri sau fisuri.
Mai întâi se trasează poziția cofrajelor, apoi se asamblează și se amplasează cu susținere provizorie. Se verifică atent dacă poziționarea este corectă și se fac ajustările necesare, după care cofrajele se închid și se leagă definitiv. Interiorul se tratează cu o soluție numită decofrol, se verifică încă o dată etanșeitatea, apoi se poate trece la faza următoare.
4. Armarea fundației
Pentru ca betonul fundației să fie mai rezistent, acesta se armează cu bare din oțel denumite uzual „fier beton”. Constructorii recomandă în mod special fierul beton de la Mathaus, disponibil în mai multe variante, ce poate fi utilizat atât la fundații cât și la celelalte structuri armate ale casei.
Tipul și dimensiunea armăturii se stabilesc de către proiectant, iar înainte de a se turna betonul, se verifică integritatea barelor de oțel. Acestea nu trebuie să aibă deformări și nici pete de rugină, întrucât rugina reduce aderența betonului la armătură.
5. Betonarea
Nu este neapărat nevoie ca betonarea să se facă imediat după armare, turnarea betonului fiind condiționată de anumiți factori meteorologici, ce pot împiedica lucrarea câteva zile sau o perioadă mai îndelungată. Astfel, betonarea nu se face la temperaturi mai mici de 5 grade Celsius, dar nici atunci când acestea depășesc 30 de grade. Specialiștii spun că valorile optime de temperatură în care poate fi turnat betonul sunt cuprinse între 15 și 25 de grade Celsius.
În cazul în care temperatura scade sub 5 grade în timp ce se efectuează betonarea, există riscul ca apa din beton să înghețe. Pentru a evita această situație, în zona în care se lucrează trebuie să se ridice temperatură, iar acest lucru se face cu ajutorul focului sau al aburului.
Totodată, dacă temperatura depășește 30 de grade în timpul betonării, este obligatoriu să se aplice un aditiv întârzietor de priză, care se găsește în orice magazin de materiale de construcții.
După betonare, se așteaptă câteva zile pentru ca betonul să se întărească, iar apoi se trece la îndepărtarea cofrajelor și verificarea integrității fundației.