A dispărut pamfletul!

Dincolo de reportaj, din presa noastră cea de toate zilele începe să dispară o specie literară dragă mie: pamfletul. Sunt îndrăgostit iremediabil de presa interbelică. Ce condeie, ce schimburi acide de idei, ce încrucişări de verbe! O plăcere să-l citeşti pe Pamfil Şeicaru, să-l savurezi pe Tudor Arghezi, să lecturezi comentariul fin, dar neiertător al lui Nae Ionescu, să te amuzi cu Nicolae Cocea. Să aştepţi cu înfrigurare noua victimă a lui Nichifor Crainic sau chiar a mai bolovănosului şi fixistului Ilie Rădulescu. Echilibrul lui Stelian Popescu, dezmăţul lingvistic al lui Sandu Tudor, frustrarea tânărului Mircea Eliade, atacurile lui Petre Pandrea etc. Postrevoluţionar, pamfletul este înţeles ca o înjurătură, ca o răfuială ieftină cu un inamic. A dispărut eleganţa, aristocraţia gândirii, boierimea condeiului.