Numele meu e Moise Florinel, domiciliat in sat Zoresti, com. Vernesti, judetul Buzau. Eu am 39 ani, iar sotia mea 33 ani. Viata noastra de cuplu a fost grea inca de la inceput, dar nu credeam ca se poate si mai rau. S-a dovedit insa ca da. In vara anului 2000 s-a nascut al doilea copil, o fetita la 7 luni de sarcina. Atunci nu stiam ce ne asteapta. Sotia mea a stat doua luni si jumatate in spital pentru ca fetita sa ajunga la greutatea normala a unui nou-nascut. Dupa un an de zile am constatat ca fetita noastra nu poate sa mearga. Atunci a inceput calvarul.
Dupa investigatii, diagnosticul a fost pus: parapareza spastica. De atunci tot umblam prin sanatorii: Gura Ocnitei, Marie Curie, Oradea 1 Mai, dar nu suntem multumiti. Nimeni nu vrea sa ne spuna clar si corect cum putem invinge aceasta boala. Tot ce vrem si totodata dorim e ca fetita noastra sa poata sa mearga. Ne bucuram insa de faptul ca psihic e normala. Este un copil frumos, inteligent. Cu deplasatul insa avem probleme mari. Mergem la gradinita cu fetita in brate, de acum este mare, are deja 6 ani. Sta tot timpul pe scaunel si priveste colegii cum merg si plange ca ar vrea si ea (dar nu poate) sa mearga. Fetita are certificat de handicap gradul 1 grav.
Nu avem posibilitati materiale sa-i putem cumpara un scaunel cu rotile. Eu lucrez la S.C. Boromir Prod S.A., am 3.700.000 lei dar mai am o fetita de 13 ani, plus sotia mea care ar dori sa munceasca din greu pentru acest copil dar nu poate, deoarece copilul nu sta fara dumneaei. Am incercat sa ne salvam fetita batand pe la multe usi, dar degeaba. Pe unde am fost ne-am lovit de indiferenta si total dezinteres. De aceea ne-am hotarat sa trimitem aceasta scrisoare, poate cineva se va indura de fetita noastra si ne va intinde o mana de ajutor.
Va multumim din tot sufletul.
Moise Florinel, Vernesti, judetul Buzau