Când povestește despre copilărie, se luminează la față de parcă ar revizita o bucată de paradis. Virginia Ionescu are 78 de ani. Primii ani și i-a petrecut cu familia, în cartierul bucureștean Văcărești. Tatăl a fost măcelar toată viața, la abatorul din cartier, iar mama, casnică. Când era copil, lucra împreună cu tatăl său în grădina de zarvazaturi a familiei, pe un teren din cartier. Cultivau salată, roșii, ceapă, verdețuri și altele asemenea. Cu recolta, tatăl mergea în piața Mărțișor. La final de zi, îi strecura fetei o parte din banii câștigați; era micul lor secret.
A avut mereu o relație dificilă cu părinții, mai ales cu mama sa. Așa se face că, după o ceartă, cândva după ce terminase clasa a șaptea, a plecat de-acasă. S-a mutat în Ploiești, în casa unchiului său. În familia unchiului, care lucra în armată, Virginia s-a simțit confortabil. Privind în urmă, crede că figura unchiului a influențat-o cel mai mult în valorile după care și-a trăit viața. Respectul este esențial, spune doamna Ionescu, respectul ca reper în orice fel de relație.
S-a întors în București câțiva ani mai târziu, când s-a căsătorit cu primul soț. Părinții ei nu au fost de acord cu căsătoria, așa că nu au participat la nuntă. Câțiva ani nu și-au vorbit, deși locuiau din nou în același oraș. Apoi, Virginia a făcut primul pas spre împăcare pentru că, ni se destăinuie, nu poate să țină la supărare. „Dacă le pui pe toate la suflet nu mai apuci 70 de ani. Cearta e doar o vorbă”, ne spune doamna Ionescu.
Cu primul soț a avut o relație tumultuoasă și o fiică. Apoi, ani mai târziu, cel de-al doilea soț s-a ocupat de educația fiicei, inclusiv cu meditatori la materiile importante, un lucru pe care, și acum, îl apreciază mult, căci educația schimbă destine.
De lucrat, doamna Ionescu a lucrat toată viața. Memorabilă i se pare perioada la penitenciarul de femei de la Târgșor. Nu a fost o muncă deloc ușoară, dar a învățat să aprecieze omenia.
După o viață plină și agitată, doamna Ionescu a rămas singură. Ajutor și susținere a găsit la Doriana, o femeie tânără despre care spune că o vede ca pe fata ei. Doriana este voluntar din partea asociației non-profit Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor. O vizitează săptămânal pe doamna Ionescu. Uneori o ajută cu unele cumpărături, alteori cu rețete de la medic pe care i le cumpără de la farmacie. Vorbesc des prin videocall și asta o relaxează și o amuză pe bătrână. De când primește ajutorul practic și emoțional de la Niciodată Singur, femeia simte că e importantă pentru cineva.
„Mai suntem și noi băgați în seamă, mai doare sufletul de noi pe cineva, își mai aduce aminte de noi. Dacă aș mai fi tânără, n-aș mai face copii. Mi-aș strânge bani, m-aș distra”, spune femeia.
Doamna Ionescu este doar unul dintre numeroasele exemple de bătrâni ajutați de asociația non-profit să scape de tristețea provocată de singurătate. Sunt bătrâni care nu mai au pe nimeni, au familia la distanță, în alte țări, sau nu sunt în relații bune cu aceasta. În toate cazurile, singurătatea apasă la fel de tare, exact ca o boală.
„Există studii care ne spun că, în medie, un vârstnic nu se vede cu nimeni cam 22 de zile pe lună, din 30 (de zile), și nu interacționează cu nimeni”, explică Cătălin Dinu, coordonator de comunicare la Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor.
Izolarea socială nu trebuie să fie sinonimă cu bătrânețea, așa cum pare să fie mentalitatea în rândul societății românești. Prin acțiunile lor, de la activități de grup (suspendate pe timpul pandemiei, dar compensate prin întalniri separate, în condiții de siguranță) la prietenia și ajutorul practic al unui voluntar sau ajutor financiar acolo unde e nevoie, oamenii asociației își propun să demonstreze că bătrânețea e o perioadă de care oamenii se pot bucura cu demnitate.
„(Le oferim) tot felul de activități care schimbă starea de spirit și poziționarea vârstnicului față de viață, în general, și față de cum ar trebui trăită această etapă a vieții pe care mulți români o văd ca pe o etapă în care trăiești izolat, nu mai ieși din casă și-ți vezi de ale tale, or bătrânețea trebuie trăită în demnitate, asta credem noi, trebuie împărtășită cu alții. Să-ți creezi noi amintiri și să te bucuri în continuare de viață”, spune Cătălin.
Dr.Max se alătură asociației Niciodată Singur – Prietenii Vârstnicilor pentru a susține una dintre cele mai sensibile comunități din România, cea a persoanelor seniore, cu vârste de peste 65 de ani care trăiesc, cel mai adesea, într-o izolare greu de imaginat. Campania Alături de oameni, dezvoltată de Dr.Max în parteneriat cu Niciodată Singur și suportul agenției Ogilvy România, ne amintește că bătrânețea nu trebuie să fie un stigmat și că singurătatea nu trebuie să rămână unica opțiune pentru persoanele în vârstă.
Prin campania Alături de oameni, Dr.Max va dona câte un leu pentru fiecare produs marca proprie Dr.Max cumpărat de clienții săi în perioada 01 Aprilie – 31 Mai 2021. Donațiile se vor transforma în ajutor esențial primit de bătrânii din București, Brăila, Constanța, Pitești, Ploiești, Târgoviște, Iași și Cluj-Napoca.
Astfel, Dr.Max face un pas important în promisiunea sa de a asculta oamenii, mai ales pe aceia care au cea mai mare nevoie de acest lucru. Campania Alături de oameni își propune să schimbe felul în care vedem bătrânețea și bătrânii. E nevoie ca vârstnicii români să-și trăiască bătrânețea cu demnitate. Și fiecare dintre noi poate contribui la starea lor de bine.
-Pentru filmarea interviului, intreaga echipă de producție a fost testată pentru Covid-19 iar rezultatul a fost negativ la testul tip PCR. Toți cei prezenți sunt vaccinați și au purtat în permanență măști de protecție. –