Locuitorii unui sat din Munții Buzăului s-au culcat cu un nou primar, care avea avans de 6 voturi, și s-au trezit cu primarul în funcție, fost milițian, care a câștigat cu 4 voturi!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Primarul Valentin Grigore, fost ofițer de Miliție înainte de ‘89, cel care a pierdut scaunul pentru doar câteva ore în noaptea dinspre 27 spre 28, și viceprimarul Marian Spătaru (PRO România), victorios seara și înfrânt dimineața, sunt amândoi mulțumiți. Dar oamenii din satul Buzioru, aflat în Munții Buzăului, acuză câștigătorul, un edil PSD ajuns la al 3-lea mandat, că a adus “flotanți” din localitățile vecine și apoi ar fi deturnat votul, chiar după ce și-a recunoscut înfrângerea.
Cuprins:
6 voturi.
Cu 6 voturi în plus în favoarea sa după numărarea paralelă din secțiile comunei Bozioru, Marian Spătaru a declanșat fiesta.
Și poți da muzica oricât de tare acolo, ai puțini vecini pe care să-i deranjezi. Iar ei, munții Buzăului, mai scunzi și mai pașnici, n-o să-ți facă reclamație.
Candidatul PRO România, care îl învingea pe primarul ultimilor 8 ani, Valentin Grigore, avea și unde să declanșeze fiesta. Căci barul din inima localității e al lui. Aici, după aproape o săptămână, amintirile par încă mahmure după respectiva noapte.
Căci cele 6 voturi de cu seară în favoarea lui Marian Spătaru au ajuns, dimineața, 4 voturi în favoarea primarului în funcție, Valentin Grigore.
606 voturi s-au înregistrat, oficial, la Bozioru: 192 - Grigore, 188 - Spătaru
“Oricum s-a așternut liniștea”
“Da, a fost petrecere aici”, spun 2 bărbați și o femeie care se feresc de primele raze ale toamnei sub umbreluța terasei lui Spătaru. Printre ei e și un tânăr care a fost membru într-o comisie, însă care nu vrea să fie pozat, “nu vrem să ne legăm și mai tare la cap, că oricum s-a așternut liniștea”.
“Seara, asta e imaginea pe care au văzut-o toți, domnul Spătaru și dom’ primar au dat mâna, împreună cu ceilalți doi candidați. L-au felicitat toți pe Spătaru, care câștigase la 6 voturi”.
Ce s-a întâmplat după? Băiatul din comisie arată o poză primită pe WhatsApp cu un proces-verbal plin de mâzgălituri. “Noi credem că acolo, la BEC, biroul electoral de circumscripție, s-a întâmplat ceva”.
Dar ce?
Din totalul de 606 persoane care au votat în comuna Bozioru, 97 au venit de pe listele suplimentare.
“Nu am cum să dovedesc nimic”
Marian Spătaru îi răspunde la telefon vânzătoarei de la tejghea. E de acord să vorbim, dar nu e-n sat. Rămânem la telefon.
- Domnule Spătaru, ce s-a întâmplat peste noapte?
- Pot să vă confirm că e așa cum știți, adică, la numărătoarea din secții, ieșise că am 6 voturi în plus. Am dat mâna, am fost felicitat de dom’ primar. Pe la ora 3 noaptea, am aflat că dânsul a câștigat cu 4 voturi.
- Oamenii din sat acuză fraudarea alegerilor.
- Știți, eu nu pot să acuz asta. Nu am dovezi. Dar pot să reproșez altceva, o lipsă de transparență.
- Așa.
- De exemplu, ce m-a supărat a fost că, la sosirea la BEC-ul din comună, reprezentanții partidelor nu au intrat. Au rămas pe dinafară. Acolo li s-a spus, de către oamenii primarului, că nu pot intra atât de mulți, fiindcă este spațiu mic și trebuie să respecte distanțarea COVID.
- Și ce au făcut? Au plecat?
- Da. Oamenii au plecat.
“Doamnele de la BEC au numărat exact voturile”
Primarul Valentin Grigore e de negăsit la Primărie, apoi refuză dialogul.
“Vă spun sincer, mă bucur pentru mine, dar sunt îngrijorat pentru Marian. Sper să fie bine după un asemenea șoc (...) Eu când am auzit primele rezultate, că am pierdut, mi-am strâns lucrurile și am plecat acasă. După două ore am primit telefon că doamnele de la BEC, după ce au numărat exact voturile, m-au declarat pe mine primar”, a declarat el în presa locală, pentru buzoienii.ro.
Grigore este fost ofițer de poliție, ajungând în structuri încă de dinainte de ‘89.
Într-un video făcut de pagina de Facebook Liber în Buzău, circa 20 de persoane îl contrazic. “Eu am fost și la BEC, însă ne-au zis să plecăm înainte să valideze rezultatele”, spune o femeie.
Nici președintele BEC Bozioru n-a fost de găsit, intrând în concediu după votare. Libertatea a trimis un set de întrebări către BEC și va publica răspunsurile imediat după ce le va primi.
Prin pietriș către trovanți
Departe de un conflict pe care pare că până și adversarii primarului îl vor stins sunt oamenii, care nu vor să renunțe la întrebări.
Ciudat, nu? Să te referi prin “departe” chiar la oamenii aflați la două case, trei garduri și un drum de ei, de conducători.
Gianina stă în Ulmet, poate cel mai cunoscut sat din cele 10 care formează comuna. Cunoscut fiindcă aici sunt trovanții din Munții Buzăului, “babele de la Ulmet”, formațiuni din gresie care atrag, anual, mii de turiști.
Ca să ajungem la ea, folosim unicul drum care duce în sat, ea locuind la drumul principal. Asfaltat câteva sute de metri, apoi, după indicatorul de intrare - înainte de a ajunge la primele case - continuat cu pietriș. Pietriș ce însoțește indicatoarele învechite pe care se mai ițește, scrijelit, “Babele”.
“De asta accept să vorbesc cu voi, pentru că noi chiar nu mai putem”, spune ea. E venită acum vreo 10 ani din Călărași, din oraș. “Când m-am mutat aici, am crezut că am venit la capătul lumii. Dar am spus că poate se va rezolva ceva. Că vom primi măcar un drum asfaltat și apă curentă”.
N-au.
Un mesaj în lut
Apă pentru toți e doar la fântâna cu mesaj. “Donat de familia Bercu V. Constantin și fii(i) lor de pomenirea lor XX anul 1989”.
Pentru unii, fântâna de la prima răscruce din Ulmet e parcarea unde-și pot lăsa mașina. Cu grijă, să n-o pună sub fostul cămin cultural ce stă să cadă, altfel sunt mari șanse să se întoarcă pe jos.
Pentru alții, e singura sursă de apă.
“Noi am reușit să ne facem un bazin și ne tragem apă de acolo. Dar oamenii în vârstă, nu, ei își iau, în continuare, apa de aici”, adaugă Gianina.
I se confirmă toate plângerile. O autorulotă venită la trovanți se târâie, cu greu, pe sub nuci și arini, împroșcând pietriș și praf. În spatele colbului, o doamnă roșcată zdrăngăne, parcă să ne atragă atenția, o găleată goală.
Fără să fie întrebată, închide discuția neîncepută. “Păi de unde să luăm?!”.
Și, întorcându-ne spatele, ne lasă cu același mesaj zgâriat în lut. Și cu o poveste: un bărbat cu pământ uscat în palme scrie, cu un cui ruginit, mesajul că toți pot lua apă la liber din fântâna ridicată de el. Peste trei decenii și cel puțin 7 mandate, sătenii încă îi mulțumesc aceleiași perechi de mâini.
Și se întreabă dacă noaptea de duminică spre luni ar fi putut aduce și o altă pereche de mâini muncitoare.
