Atât grupul Grupul celor 7, cât și Uniunea Europeană au anunțat că doresc să plafoneze prețul de achiziție al petrolului rusesc, dar unii analiști au primit vestea cu scepticism, scriu profesorul Jeffrey Sonnenfeld, de la Universitatea Yale, și Steven Tian, directorul Yale Chief Executive Leadership Institute, într-un articol publicat de Foreign Policy.
Acțiunea occidentalilor are rolul de a limita puterea economică a Rusiei, care își alimentează războiul din Ucraina cu câștigurile din exportul de petrol și gaze. Reacția Kremlinului la decizia G7 a fost imediată: a declarat că nu va mai vinde petrol niciunei țări care adoptă prețul plafonat.
Sonnenfeld și Tian au discutat cu oficiali din G7, precum și cu directori de mari companii din sectoarele-cheie ale economiei și demonstrează de ce va funcționa planul Vestului de a limita puterea Rusiei. În articolul din Foreign Policy răspund celor mai des întâlnite întrebări privind această strategie.
1. De ce avem nevoie de o plafonare a prețului pentru petrolul rusesc?
Al șaselea pachet de sancțiuni UE își propune să interzică toate importurile maritime de țiței rusesc începând cu 5 decembrie, precum și toate produsele petroliere rafinate – benzină, motorină, păcură – începând cu 5 februarie 2023. Întreruperea nu se va implementa în etape, așa că unii analiști spun că ar putea duce la creșterea vertiginoasă a prețurilor și probleme mari în aprovizionare.
Așadar, plafonarea prețului la petrol trebuie evaluată în perspectiva efectului pe care îl va avea după 5 decembrie – când Rusia ar putea beneficia de prețuri mult mai mari, chiar dacă volumul exporturilor va scădea.
Un preț plafonat e o modalitate de a păstra petrolul rusesc pe piața globală și de a menține stabilitatea economică, dar, în același timp, de a limita profiturile rusești pentru fiecare baril vândut.
2. Plafonul nu va fi subminat de statele care nu participă la sancțiunile împotriva Rusiei?
Criticii susțin că India, China, Turcia și multe alte state nu vor adopta prețul plafonat. Însă planul poate funcționa și fără participarea lor, scriu Sonnenfeld și Tian. Și statele care nu participă au același scop: de a obține cel mai mic preț de cumpărare a petrolului, iar plafonul va acționa ca o nouă pârghie în negocierile cu Rusia.
Chiar și în prezent India și China cumpără petrol rusesc la reducere, cu numai 30 de dolari barilul, un preț fără precedent. Iar Rusia dorește atât de mult să găsească cumpărători, încât oferă contracte pe termen lung, cu prețuri fixe și reduceri foarte mari.
Un ministru al economiei din Asia le-a spus autorilor Foreign Policy, sub anonimat, că este convins că poate negocia o înțelegere mult mai bună decât prețul de 30 de dolari pe baril, mai ales pentru că planul G7 presupune restricționarea finanțării, asigurării și transportului de petrol rusesc.
Iar în ceea ce privește China, explică oficialii americani, Beijingul are o veche politică de a-și diversifica sursele care îi furnizează energia și nu divaghează niciodată de la această regulă. Din acest motiv China are o limită cât petrol poate cumpăra de la Rusia.
3. Cât de greu va fi de aplicat prețul plafonat?
Pentru a înțelege cum se vor implementa sancțiunile față de Rusia, autorii analizei amintesc de modul în care s-au desfășurat lucrurile în SUA, în 2001, după atacurile teroriste de la 11 septembrie. Și atunci existau oameni sceptici cu privire la implementarea sancțiunilor pentru finanțarea terorismului și pentru spălare de bani. Însă, în prezent, fiecare instituție financiară majoră are abilitățile și infrastructura să aplice regulile. Similar, sectorul privat va găsi o cale să se adapteze noilor politici. Mari directori de instituții private au declarat, pentru Foreign Policy, că preferă prețul plafonat unei interdicții generale. Prin urmare, sunt stimulați să coopereze proactiv.
Sigur, vor continua să existe afaceri private din Rusia sau din alte state care să facă transporturi de petrol rusesc, dar la prețuri mult mai mari – și astfel vor contribui la micșorarea profiturilor Kremlinului. Și rafinăriile neutre vor continua să proceseze țițeiul rusesc și să vândă produsele rafinate pe piața globală. Însă important e că fiecare multinațională nu va dori să finanțeze, să cumpere, să transporte sau să asigure petrol rusesc.
90% din asigurătorii maritimi se află în UE și Marea Britanie, iar ei nu vor mai face afaceri cu Rusia. Cu porturile, căile de transport maritim și cu petroliere blocate, exporturile rusești se vor confrunta cu obstacole logistice și vor avea întârzieri foarte mari.
În acest moment, petrolul care era transportat prin Marea Baltică și Marea Neagră spre Europa a fost redirecționat spre Asia, iar călătoria durează cu vreo 30 de zile mai mult până să ajungă la destinație.
4. Ce impact va avea plafonarea prețului asupra inflației?
Plafonarea prețului are tocmai rolul de a preveni creșteri foarte mari ale costurilor odată cu data de 5 decembrie, când UE va interzice importurile pe mare de petrol rusesc. Piețele financiare deja semnalează că în timp prețurile se vor stabiliza și prețurile vor scădea.
În plus, în mass-media persistă confuzia cu privire la abilitatea lui Putin de a compensa veniturile mai mici pe baril prin creșterea producției. Rusia este unul dintre cei ineficienți producători de petrol din lume, așa că Putin nu poate recupera profiturile pierdute cu un volum mai mare al producției, susțin cercetătorii.
5. Va înceta Putin să mai vândă petrol, așa cum a amenințat?
Liderul de la Kremlin joacă la cacealma, cred cercetătorii de la Universitatea Yale. Deși Kremlinul a declarat că Rusia va refuza să furnizeze petrol oricărei țări care adoptă prețul plafonat, exporturile în sectorul energetic reprezintă peste jumătate din bugetul anual al guvernului rus. Așa că Putin nu-și va permite să închidă cu adevărat robinetul la petrol, în vreme ce economia se zbate cu costurile tot mai mari ale războiului.
În plus, cumpărătorii vestici nu vor fi dezavantajați. Piețele petrolului nu au fost niciodată cu adevărat unele globale și au existat mereu discrepanțe între prețurile pe care diferite țări le plătesc pentru petrol, din diferite surse. Dacă unele state doresc să plătească câțiva dolari peste plafon, asta nu ar submina planul G7 și UE.