Animalele care dezamorsează bombe și simt boli mortale înainte ca ele să apară. Povestea din spatele unor misiuni imposibile pentru oameni
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un șobolan poate curăța un câmp minat în mai puțin de o oră, un dihor poate trage cabluri prin locuri unde omul nu încape, iar un câine poate simți cancerul sau malaria înainte ca medicii să pună un diagnostic. Nu e SF, ci o realitate prezentată de un amplu reportaj BBC Mundo, din seria „Discovery”.
Cuprins:
Șobolanii care caută mine mai repede decât oamenii
La ONG-ul APOPO, din Tanzania, sunt dresați șobolani africani giganți cu marsupiu, cunoscuți sub numele de „HeroRATs”. Aceștia detectează minele antipersonal mirosind vaporii de explozibil, precum TNT.
„Un șobolan poate verifica o suprafață cât un teren de tenis în aproximativ 20 de minute. O echipă de oameni cu detectoare de metale ar avea nevoie de până la patru zile”, spune dr. Cynthia Fast, specialist în dresaj animal.
Șobolanii sunt suficient de ușori încât să nu declanșeze minele și suficient de inteligenți încât să ignore fierul vechi din sol. Când simt explozibilul, zgârie pământul, iar zona este marcată pentru intervenție umană.
Până acum, șobolanii APOPO au curățat peste 120 de milioane de metri pătrați de teren minat, o suprafață mai mare decât orașul Paris. Organizația nu a pierdut niciodată un șobolan într-un câmp minat.
De la neîncredere la recunoștință
La început, comunitățile locale nu aveau încredere în șobolani. Oamenii refuzau să pășească pe terenurile „curățate”. Soluția a fost simplă și convingătoare: un meci de fotbal organizat chiar pe fostele câmpuri minate.
„Când au văzut că noi avem suficientă încredere să jucăm acolo, au început și ei să creadă”, spune Fast. Astăzi, în țări precum Cambodgia, localnicii cer explicit ca șobolanii să fie aduși să verifice terenurile agricole.
Dihorii, inginerii neașteptați
Animalele nu ajută doar la dezamorsarea minelor. În Marea Britanie, dihorii sunt folosiți pentru a găsi blocaje în sisteme de drenaj, pentru a explora tuneluri sau chiar pentru a ajuta la instalarea cablurilor de fibră optică.
„Nu îi dresăm, ci le folosim instinctele”, spune James McKay, care conduce o școală de dresaj pentru dihori. Corpurile lor lungi și curiozitatea naturală le permit să ajungă acolo unde oamenii și câinii nu pot.
Unul dintre cei mai faimoși dihori din istorie, Felicia, a fost folosit în anii ’70 la construcția acceleratorului de particule Fermilab, pentru a curăța tuburi lungi și înguste, imposibil de accesat altfel.
Câinii care „miros” boala
Câinii rămân, poate, cei mai spectaculoși detectivi biologici. Ei pot identifica boli precum cancerul, malaria, epilepsia, Parkinson sau Covid-19, doar după miros.
„Bolile au miros. Câinii ne-au învățat asta”, spune dr. Claire Guest, cofondatoare a organizației Medical Detection Dogs.
Un câine are aproximativ 300 de milioane de receptori olfactivi, față de doar 5 milioane la om. Practic, dacă un om ar simți o linguriță de zahăr într-o ceașcă de ceai, un câine ar detecta-o într-o piscină olimpică.
Într-o lume a roboților și a inteligenței artificiale, animalele rămân de neînlocuit. Nu doar pentru precizie, ci și pentru legătura emoțională. Lauren, o tânără cu probleme neurologice grave, spune că viața ei s-a schimbat complet datorită câinelui ei de asistență, Mabel.
„Pot ieși singură din casă. Este incredibil”, spune ea. „Aș alege-o oricând pe Mabel în locul unui robot. Este mult mai mult decât un sistem de alertă. Este legătura dintre noi.”
