Este vorba despre vanatoarea de mistreti in tarc. Vanatorii sportivi, care nu vor sa bata coclaurile dupa animale, vor putea practica „vanatoarea comerciala” a unor mistreti semi-salbatici, lejer, in cotete ceva mai mari, dar la preturi destul de consistente.
Este vorba despre un fel de experiment care a produs multi bani in Occident. Animalele sunt tinute in tarcuri special amenajate in care sunt crescuti porci salbatici pentru vanatorii lenesi, care vor totusi sa treaca prin experienta omorarii unui animal. In Romania experimentul a demarat deja, in sensul ca au fost construite trei tarcuri care isi asteapta „oaspetii” patrupezi. Din punct de vedere economic este foarte rentabil, deoarece un mistret este crescut foarte ieftin in asemenea conditii, respectiv cu doar 100 de dolari de la stadiul de pui pana la maturitate, pe cand o partida de vanatoare la tarc va costa cateva mii de dolari. „Moda, care e o experienta interesanta pentru noi, va mai tine cativa ani. Credem ca in Romania o vom putea practica pana prin anul 2013. Asta deoarece in unele tari vestice au aparut voci care spun ca tarcul nu tine de etica vanatoreasca si trebuie abandonat. Sigur ca acest „curent al verzilor” este indreptatit, in sensul ca rolul vanatorului este de a mentine un echilibru in fauna. Tarcul tine mai mult de aspectul sportiv al vanatorii, dar, este iarasi adevarat, e unul foarte profitabil. Se preconizeaza ca peste aproximativ zece ani interdictia de a vana animale semi-salbatice va ajunge si la noi. Pana atunci…”, ne-a declarat directorul AGVPS, Nicolae Selaru.
Cei care se ocupa de acest proiect vor trebui sa aiba mare grija sa nu scape mistretii din tarcuri, deoarece este interzisa imperecherea lor cu animalele din afara, cele propriu-zis salbatice.
Ciudatenii cinegetice in legatura cu vanatul semi-domestic au mai existat in Romania, cel putin in faza de proiect. In 1980 s-a pus problema popularii padurilor din tara cu bibilici. Studiile au durat pana prin 1999, geneticienii incercand sa fabrice mai multe variante de bibilica de padure, care sa reziste la conditiile climatice de la noi. Tot in acest sens s-a pus si problema curcilor. Aceste planuri au fost suspendate, deocamdata, deoarece orientarea internationala este alta si, oricum, un asemenea proiect are nevoie de studiul in teren al comportamentului speciei care se vrea aclimatizata, pe durata a cel putin zece generatii. Lucru care s-a reusit la noi doar in cazul fazanului, cu saptezeci de ani in urma. In viitorul apropiat anumite zone ale Romaniei urmeaza sa fie repopulate cu exemplare din aceasta specie aduse de peste hotare.
Acelasi lucru se va intampla si cu potarnichea si dropia, specii care aproape au disparut, din cauza agriculturii extensive.