Artiștii și Securitatea: cazul instrumentistului care a vândut balade și hore românești pentru coloana sonoră a unor filme porno
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Artiștii din România comunistă făceau parte dintr-o categorie favorizată, care avea posibilitatea de a călători des în străinătate. Regimul dictatorial îi folosea și pentru a aduce valută în țară, atât de necesară, mai ales în anii ’80, pentru achiziția de bunuri și plata datoriei externe. Exista însă riscul ca mare parte dintre aceștia să rămână în străinătate, dar era un risc asumat.
Cuprins:
ARIA, intermediarul călătoriilor în străinătate
Artiștii români călătoreau prin intermediul Agenției Române de Impresariat Artistic (ARIA), care funcționa ca o instituție hibridă, aflată la intersecția dintre promovarea culturală, câștigurile financiare ale statului și controlul strict al Securității. Agenția a fost înființată în 1971, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri privind unele măsuri referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Culturii și Educației Socialiste.
Deși oficial era o instituție de propagandă menită să exporte talentele românești, documentele de arhivă dezvăluie că ARIA opera mai degrabă ca o întreprindere de comerț exterior, având ca prioritate absolută realizarea „planului valutar” pentru Republica Socialistă România.
În documentul de înființare, se preciza că ARIA „îşi desfăşoară activitatea în scopul afirmării pe plan internaţional a artei româneşti, făcând cunoscute cele mai valoroase creații culte şi populare, formaţii teatrale, muzicale şi coregrafice, artişti şi interpreţi de prestigiu; acţionează în scopul cunoaşterii, selectării şi difuzării în ţara noastră a valorilor progresiste ale artei universale, a formaţiilor şi artiştilor de seamă, care prin repertoriu şi măiestria interpretării pot contribui la lărgirea orizontului de cultură al maselor, la educarea publicului în spiritul idealurilor umanismului”.
Aceasta exercita în exclusivitate, pe plan intern şi extern, impresariatul artistic și coordona itinerariile tuturor turneelor artistice de spectacole şi concerte, cu artişti profesioniști sau amatori. Mai organiza turnee proprii, cu formaţii şi artişti din ţară şi de peste hotare și exercita controlul asupra activităţii artiştilor liber profesioniști.
„Mijloacele valutare realizate vor fi utilizate în cursul anului de plan pentru dezvoltarea activităţii de impresariat şi pentru aducerea în ţara a formaţiilor artistice prestigioase şi a interpreţilor de valoare. Excedentul anual rezultat din activitatea Agenţiei se va vărsa la bugetul de stat”, se mai susținea în hotărârea din 1971.
Documentele desecretizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității arată că în anul 1984, din activitatea de impresariat artistic s-au vărsat în bugetul statului 1.237.000 de dolari și 509.000 de ruble. Rublele erau rezultate în urma colaborării cu țările „prietene” (membre CAER și alte țări nealiniate), care plăteau în moneda rusească. Veniturile vărsate la bugetul statului reprezentau aproximativ 10% din totalul sumelor câștigate de artiști, ceea ce arată că, doar în 1984, suma totală obținută în turneele externe era de cel puțin 12 milioane de euro.
Securitatea și corupția din ARIA
La fel ca orice activitate care presupunea călătorii în străinătate și obținerea de valută și această instituție era profund coruptă. „Orice turneu în străinătate al unui artist sau al unei formații românești (fie că era vorba de muzică populară, pop, rock sau teatru) trebuia aprobat și gestionat de ARIA.
Această dependență oferea Securității o pârghie imensă de control: procesul de selecție era unul moral-politic, nu doar profesional. Cei cu «antecedente» sau rude în străinătate erau adesea respinși. Artiștii erau monitorizați constant în turnee pentru a preveni contactele «suspecte» cu cetățeni străini sau, mai ales, rămânerea ilegală în Occident. În ciuda tuturor măsurilor luate de Securitate, fenomenul defectării artiștilor români din raiul comunist nu a putut fi oprit”, se precizează într-o analiză a cercetătorilor de la CNSAS.
La doar patru ani după înființare, s-a constatat o serie de probleme care afectau funcționarea instituției. Astfel, într-o notă a Securității București, din 2 aprilie 1976, se preciza că „unii funcționari ARIA, cum este cazul numitului S.A., organizator de spectacole, precum și o serie de colaboratori externi au manifestări dușmănoase”. În anul 1975 existau 59 de urmăriri penale, privind persoane plecate prin ARIA și rămase ilegal în străinătate, începând cu anul 1969.
„În prezent, există date despre alte 12 persoane plecate peste hotare și cărora le-a expirat termenul de viză, urmând ca ARIA și Ministerul de Interne să ia măsurile legale. S-au obținut informații asupra unui număr de 65 de colaboratori ARIA care intenționează să rămână în străinătate în condițiile în care obțin contract și viză de lucru în exterior. Conducerea instituției manifestă în acest sens insuficientă răspundere în selecționarea și propunerea colaboratorilor ARIA pentru plecări în străinătate. Deși din verificările efectuate de ARIA rezultă date că unele persoane au antecedente penale, situații familiale necorespunzătoare, comportament imoral, sunt aventurieri sau au relații cu cetățeni străini, se insistă pentru acordarea vizei de deplasare peste hotare”, se susținea în nota secretă.
Era dat și exemplul unui șef de orchestră care, în perioada anilor 1973 - 1975, a scos în afara țării un număr de nouă instrumentiști, componenții a două formații, care au rămas ilegal în străinătate. Securiștii erau șocați de faptul că respectivul șef de orchestră era propus, în continuare, de către ARIA pentru lucru în R.F. Germania, „unde se cunoaște că întreține relații cu o cetățeană vest-germană care îi oferă contracte”.
„S-au constatat numeroase cazuri de operațiuni cu mijloace de plată interzise, acțiuni de contrabandă, realizări de câștiguri ilicite, furturi din magazine, prostituție în schimbul unor foloase materiale și bani, sau comportări huliganice. Împotriva lui (...) a fost începută în luna septembrie 1975 urmărire penală pentru că a scos din țară 1.800 dolari pe care îi deținea ilegal, a comercializat obiecte aduse din străinătate și a furat dintr-un magazin din S.U.A.
Instituția ARIA i-a eliberat nejustificat patru adeverințe care i-au servit la scoaterea prin diferite puncte de vamă a unor obiecte, fapt care a permis eludarea taxelor vamale. Sunt date că sus-numitul a practicat acordarea de cadouri unor funcționari ARIA, în vederea contractării peste hotare.
(...) șef de formație, a scos cu ocazia unui turneu efectuat în R.D. Germană în anul 1975, în mod ilegal, suma de 12.000 lei, în complicitate cu membrii formației sale, la control găsindu-se încă 10.000 lei asupra altui membru din formație”, afirmau ofițerii de la Securitate.
Formație românească, cercetată în Germania pentru furt din magazine
În document se mai oferea ca exemplu o formație care, aflată în R.F. Germania în anul 1974, a fost cercetată de organele de poliție locală pentru furt din magazine, iar două grupuri instrumentale care au fost, în 1975, în Japonia, „au dat spectacole suplimentare față de obligațiile contractuale, obținând câștiguri neurmărite fiscal”.
Un instrumentist era acuzat că, în schimbul unor avantaje materiale mai deosebite, a asigurat banda sonoră a unor filme pornografice în R.F. Germania, cu balade și hore românești. Acesta a vândut firmei care a realizat filmele drepturile depline asupra a 12 prelucrări de muzică folclorică, „aducând prejudicii statului român care este obligat, în consecință, la plată pentru exercitarea dreptului de folosință”.
„Unii cetățeni români rămași ilegal în străinătate își justifică această atitudine ca fiind o reacție la sistemul de ciubucuri al unor funcționari ARIA care condiționau în acest mod plecările peste hotare. În acest sens, dăm ca exemplu cazul balerinei (...), care afirmă, într-un material, următoarele: «cerșeam la porțile ARIA o plecare în Iugoslavia, de la bestiile care m-au furat și exploatat, care m-au ținut 8 luni fără pâine și s-au bucurat de mia de lei ciubuc ca să plec acolo unde reușisem».
Unii artiști aflați în străinătate la dispoziția impresarilor cu care nu s-au stabilit clauze ferme, sunt determinați prin forța lucrurilor să facă prostituție sau să participe la activități dezonorante pentru prestigiul român, unora dintre ei propunându-li-se chiar rămânerea în exterior, așa cum s-a întâmplat din partea partenerului grec (...), originar din Oradea”, se mai afirma în raportul din 1976.
Corupția din instituție s-a menținut pe tot parcursul activității ARIA în perioada comunistă, cu precizarea că în ultimii ani ai regimului ieșirile din țară au fost reduse semnificativ pe fondul lipsei resurselor financiare și al restricțiilor impuse de dictatorul Nicolae Ceaușescu.
Peste 5.000 de artiști, spectacole în străinătate, în 1983
Anual, Securitatea întocmea și note statistice cu privire la plecările în străinătate ale artiștilor. Într-un astfel de document, din 22 noiembrie 1983, se analiza situația înregistrată pe parcursul anului respectiv:
„Notă cuprinzând unele date analitice asupra plecărilor în străinătate prin ARIA, în anul 1983.
1. Artiști liber profesioniști plecați din țară în anul 1983: 5.214 persoane din care:
din București: 3.766 pers.; din provincie: 1.448 pers. Dintre aceștia au studii superioare circa 25% (menționăm că în această cifră sunt incluși și artiștii care au plecat de mai multe ori într-un an).
2. Artiști care se află în străinătate, plecați anterior: 658 persoane din care: 133 din provincie; 214 au studii superioare; 315 sunt liber profesioniști.
3. Artiștii trimiși în străinătate în anul 1983 și care au refuzat să revină în țară: 12 persoane din care: 11 sunt din București; 1 din provincie; 3 au studii superioare; 9 sunt liber profesioniști.
4. Din analiza situației artiștilor impresariați prin ARIA, rămași în străinătate în decursul anilor, rezultă următoarele concluzii: În evidențele ARIA sunt înregistrați 536 artiști rămași în străinătate în perioada 1960-1983. Un procentaj mai mare de rămâneri în străinătate a fost remarcat în anii:
• 1960 - 47 pers.
• 1973 - 58 pers.
• 1974 - 35 pers.
• 1977 - 33 pers.
• 1979 - 42 pers.
• 1980 - 46 pers.
• 1981 - 37 pers.
În anii 1982 și 1983 ca urmare a măsurilor luate, numărul acestora a scăzut simțitor, astfel:
• 1982 - 15 persoane, din care 5 cu studii superioare și 4 din provincie.
• 1983 - 12 persoane, din care 3 cu studii superioare și 3 din provincie.
Din cei rămași în străinătate, remarcăm mai jos un număr de țări în care s-au înregistrat cel mai mare număr de artiști care au refuzat să revină în țară:
• R.F.G. (Germania de Vest) - 126, R.S.F.J. (Iugoslavia) - 44, Italia - 39, Austria - 37, Suedia/Finlanda - 33, Olanda - 29, Elveția - 19, Franța - 20, Grecia - 21, SUA/Canada - 16, Anglia - 12.
De reținut și faptul că dintre artiștii plecați prin ARIA în țări socialiste au refuzat să revină în țară, reușind să ajungă în țări capitaliste, un număr de 55 persoane, din care 35 au plecat din R.D.G. (Germania de Est)”.
