Aurul, comoara din adâncuri. Cum o scoatem la suprafață?

CUM SE EXTRAGE AURUL – atunci şi acum

Creşterea constantă a preţului aurului înregistrată de la începutul anilor 80 a dus la o nevoie acută de mărire a producţiei. Din raţiuni de costuri şi de eficientizare a procesului, mineritul aurifer modern presupune, în cele mai multe cazuri, utilizarea unor proceduri chimice în procesul extractiv, mai ales în cazul zăcămintelor în care aurul se găsește pulverizat în rocă.
Multă vreme, spălarea nisipului aurifer şi căutarea micilor vinişoare de aur în roci au fost singurele metode de extragere a acestui metal. Cu cât oamenii au cunoscut şi au înţeles mai bine proprietăţile preţiosului metal, cu atât tehnologiile au devenit mai complexe şi mai eficiente. Asta înseamnă nu numai că aurul a putut fi extras mai rapid, ci şi că mult râvnitul minereu a fost scos la lumină şi din locuri mult mai sărace în aur, iar noile procedee au reuşit acolo unde vechile tehnici ar fi dat greş.
În producția de aur se folosesc câteva tehnici, în funcţie de compoziţia rocii-gazdă a aurului:

• Concentrarea gravitaţională
• Amalgamarea (tehnologie care foloseşte mercurul)
• Cianurarea

DE CE SPERIE CIANURA?

90% din aurul extras în zilele noastre este scos la lumină prin cianurare.
Aceasta este cea mai eficientă metodă modernă de extragere a aurului, dar şi cea mai controversată din perspectiva percepției negative induse de toxicitatea  substanţei folosite în proces. În unele ţări e interzisă, altele – cum ar fi Grecia – au interzis-o şi au revenit mai apoi asupra deciziei, iar în cele mai multe se foloseşte la nivel industrial. Nimeni nu contestă eficienţa metodei: prin cianurare, preţiosul metal poate fi extras şi din minereuri care au un conţinut foarte mic de aur sau din cele în care se află în combinaţii complicate care ar face separarea imposibilă pe alte căi.
Ce înseamnă, totuşi, cianurarea? Totul porneşte de la un proces chimic teoretic simplu, descoperit acum 200 de ani: aurul poate fi dizolvat în soluţii apoase de cianuri (cianură de sodiu). Printr-o serie de procese chimice succesive, aurul conţinut de minereu este separat. Randamentul e spectaculos: se poate extrage până la 97% din aurul conţinut de minereu.
Întrebarea cea mai importantă vine abia acum: ce se întâmplă apoi cu cianurile? Aici încep discuţiile, controversele şi chiar protestele, pentru că temerile legate de impactul cianurilor asupra mediului reprezintă o preocupare permanentă.
În Europa, o serie de directive reglementează folosirea cianurilor în industria extractivă, iar acestea impun respectarea strictă a unor parametri şi spun negru pe alb ce are voie şi ce nu are voie să facă orice companie minieră care folosește cianura în procesul de extracție. La rândul ei, industria s-a autoreglementat prin elaborarea şi impunerea unui  cod internaţional al cianurilor – International Cyanide Management Code – https://www.cyanidecode.org/. Este un set de reglementări autoimpuse care se referă, spun marii industriași auriferi, la:

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

• Managementul responsabil al cianurilor în mineritul aurifer;
• Creşterea protecţiei sănătăţii umane
• Reducerea impactului asupra mediului

Cine foloseşte cianurarea

90% din minele actualefolosesc acest procedeu.

• Mina Martha din nordul Noii Zeelande (Waihi) este o mină de aur şi argint extrem de productivă. Aurul a fost descoperit în zonă în 1878; după o perioadă în care a fost închisă, exploatarea în mina Martha a fost reluată în anii1980, iar în prezent mineritul aurifer din Waihi contribuie cu aproximativ 30% la economia locală
• Mina Fort Knox, Alaska. Produce 10 tone de aur pe an şi procesează 45 de mii de tone de minereu pe zi
• Mina Kittila din Finlanda, cea mai mare mină de aur din Europa; a fost deschisă în 2008 şi produce, în fiecare săptămână, 4 lingouri de aur semipur, de 23 de kilograme fiecare. De multe ori, minereul de aur conţine şi argint, iar cele două metale sunt extrase împreună prin cianurare

Cianurarea şi reglementările UE

Comisia Europeană a învățat lecția trecutului și dă undă verde exploatării aurului. Comisia Europeană a declarat în repetate rânduri că nu consideră justificată interzicerea tehnologiei cu cianuri în minerit, așa cum a propus Parlamentul European în mai 2010. „O interdicţie deplină a utilizării cianurilor, în prezent, ar implica închiderea minelor existente mai ales în Suedia şi Finlanda, şi care operează de mulţi ani în condiţii de siguranţă”, se arată în poziția CE transmisă în septembrie 2011 la solicitarea agenției de presă Mediafax. Și asta pentru că, din informațiile cunoscute, nu există pe piaţă alternative adecvate utilizării cianurii la extracţia de aur. În majoritatea depozitelor europene (depozite subterane – n.r.), aurul este amestecat cu alte metale, ceea ce înseamnă că este necesară aplicarea unei metode de separare. În prezent, în Finlanda există două operațiuni miniere și patru operațiuni miniere în Suedia, care folosesc tehnologia cu cianură, în deplină siguranță. Legislaţia existentă, cu precădere în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor din industria extractivă (Directiva 2006/21/CE ) include cereri precise şi stricte care ar trebui să poată asigura nivelul de siguranţă adecvat al facilităţilor din industria extractivă”, se mai arată în răspunsul CE transmis agenţiei MEDIAFAX.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News