Circumspectie. Sau chiar refuz. E tonul general cu care opinia publica primeste schema guvernamentala oferita de premier. Sunt voci care sustin ca nici barem nu-i un Cabinet Tariceanu, ci unul Patriciu-Fenechiu. Ba aflat si la mana PSD. De buna seama, insa, era timpul ca, dupa doi ani de frecusuri cu presedintele si cu PD si dupa trei luni de criza politica, pisica sa fie rupta. De vazut daca formula va fi viabila – nu prea cred – si mai ales daca va fi capabila sa administreze treburile tarii. Or, dincolo de cooptarea UDMR, deja sunt controverse puternice privind atributiile noilor ministere. Mai ales concentrarea sub pixul lui Vosganian a principalelor resurse ale tarii sau sub cel al lui Borbely a unor decizii esentiale privind lucrarile publice si dezvoltarea regionala. Reactii vehemente au iscat o serie de nominalizari.
Lista nu e atat rezultatul cernerii riguroase a competentei si experientei candidatilor, cum s-ar fi impus intr-o tara aflata la un inceput deja poticnit al integrarii europene, cat al influentei asupra premierului a unor cercuri de interese. Un tanar jurist cvasinecunoscut si aproape fara expertiza preia Justitia. Alt june inginer constructor, care a avut ceva experienta doar cu sinele de cale ferata, e bun la Educatie si Cercetare. Ambii pot fi bine intentionati, dar au de gestionat domenii deosebit de complexe, macinate si asa de prea multele experimente la care au fost supuse de ministrii precedenti. Un nou esec le-ar prabusi si mai mult, ba ar compromite si cariera celor ce s-au pripit asumandu-si-le. Lista a trecut ca gasca prin apa la audierile din Parlament. Multi alesi se grabeau sa scape de corvoada. Aveau deja in buzunar biletele de avion catre statiuni exotice. Dupa Paste, impartirea celorlalte functii foste ale PD.