Aproape toti solistii au amintiri din timpul spectacolelor. Unele sunt penibile, caci au cantat la celular, din lipsa unui microfon, sau le-a cedat turul pantalonilor. Sunt insa si vedete care au prins frica de concerte, pe motiv ca li s-a intamplat sa alunece de pe scenele improvizate de organizatori, ajungand de la bal direct la spital, unde s-au pricopsit cu un pansament ghipsat.
Lucian Viziru (Gaz pe foc): „Ca sa nu cazi de pe scena trebuie sa ai un echilibru bun, sa stai bine pe picioare. Cei din trupa noastra iubesc sportul si este destul de greu sa ne vezi la pamant. Dar am mimat o cazatura, la lansarea casetei „Drumul spre inima ta”, cand eu am cazut pe scena ca lovit de trasnet, in fata salii intregi. Fanele s-au speriat, au crezut ca mi s-a facut rau. Un coleg de-al meu a spus ca, exact ca in povesti, numai sarutul unei fete ma mai poate trezi. S-a oferit voluntar o pustoaica si imediat am deschis ochii. Oricum, suntem atenti, este periculos sa cazi pe de scena. Te poti lovi zdravan si, in plus, te cam faci si de ras”.
Dinu Maxer (AXXA): „La primul nostru concert, ce a avut loc in urma cu doi ani, la Sala Palatului, eram atat de fericit incat nici nu mi-am dat seama ca parasisem scena cu un picior. Era vina mea, caci nu apreciasem bine lungimea scenei si, in plus, ma naucisera reflectoarele. M-am dezechilibrat, dar n-am cazut. Am tras o spaima… Apoi s-a intamplat ca Adi, fostul nostru coleg de trupa, sa alunece, dar s-a tinut de o boxa. In provincie, gazdele improvizeaza scene din te miri ce. Eram intr-o discoteca, undeva, intr-o comuna si a trebuit sa ne facem numarul pe cateva cuburi. Ne mai alunecau picioarele, chiar o lasasem mai usor cu dansul, caci, la orice miscare gresita, am fi cazut cu totii”.
Giovanni (ELGI) nu a mai avut atat noroc ca ceilalti si, in urma cu doua saptamani, in timpul unui spectacol sustinut intr-o discoteca din Brasov, a cazut de la un metru inaltime: „Mi-am fracturat mana stanga, astfel ca trei zile am avut-o in ghips. Cred ca ar trebui ca organizatorii unui show sa se ocupe si de calitatea scenei. Prea sunt multe improvizatii, iar noi, artistii, ajungem sa ne punem viata in joc”.
Bogdan (El Negro): „Noi dansam mai putin, insa amintiri neplacute si penibile avem destule. Cantam la Palatul Culturii din Ploiesti si, fara sa stiu ce va urma, m-am catarat pe un pilon, ca sa ma dau mare. Mi s-a sfasiat turul pantalonilor si, uite asa, m-am facut de ras chiar in orasul meu natal. Altadata, eram intr-o discoteca si organizatorii nu pregatisera doua microfoane, desi faceam play-back. Steve, colegul meu, a cantat la celular”.
Nick (N&D): „Mie mi s-a intamplat sa-mi cada microfonul din mana in timpul unui recital sustinut pe Litoral. M-am simtit ingrozitor, dar publicul nu s-a prins, crezand ca tine de regie. Am cantat pe tot felul de scene, dar cea mai ciudata a fost cea „construita” din lazi de bere, acoperite cu o bucata de mocheta”.
Blondy. Desi impreuna trec cu putin de 100 de kilograme, paradoxal, senzualele Andreea si Cristina de la Blondy au reusit sa subrezeasca o scena improvizata, cu podeaua de lemn (anul trecut, in apropierea Aradului), pe care au lasat-o mostenire gata crapata celor ce au urmat sa cante. Blondinele au sarit in timpul showului lor atat de crancen pe lemnul umed pana cand podeaua a capatat fisuri vizibile. Speriate de un eventual accident, au continuat sa cante, imitand trestiile in bataia vantului.