„Bancherul sinucigaş” vrea să se facă avocat

Libertatea: Ce ai mai găsit în viaţa pe care ţi-ai refuzat-o? Părinţi, prieteni, iubită?
Robert Pascu: Părinţii, care m-au susţinut mereu şi o fac în continuare, şi câţiva foşti colegi. Dar nu de la Bancpost. Fosta mea prietenă a venit la mine de vreo două ori, după care… Poate că nu mai prezentam interes… Nu mai ştiu nimic de ea şi nici nu mă interesează.

Îţi mai aminteşti ceva din perioada în care ai agonizat pe patul spitalului?
Am perceput anumite sunete în vis. De pildă, pe cele scoase de maşinăriile care mă ţineau în viaţă le asociam, în subconştient, cu o telecomandă. Nu mă întreba de ce… În acea lume, astfel de sunete corespondau perfect, precum o telecomandă imaginată de mine, cu gesturi necontrolate pe care le făceam în realitate. De câte ori auzeam acele sunete, apăsam instinctiv pe şold, unde medicii îmi prinseseră o placă metalică. Aşa înţelegeam eu să comunic cu lumea reală. Eram între vis şi realitate.

S-a visat un soldat într-un experiment militar secret

Alteori visam că sunt un soldat supus unui experiment militar. Mă vedeam alergând în- tr-un laborator unde specialiştii încercau să-mi îmbunătăţească viteza. Totul în jurul meu era distorsionat, de neînţeles. Când m-am trezit, am întrebat chiar dacă s-a pus problema ca organele mele să fie donate. Aveam să aflu că medicii chiar discutaseră despre asta, cât eu am fost în comă. Ciudat, nu?

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

Poţi să spui că te-ai întors din viaţa de Dincolo?
Cred că da. În vis mi s-au întâmplat lucruri paranormale. Odată, m-am văzut la marginea unui câmp verde, verde crud, aşa cum numai în reclame vezi, de care mă despărţea o cale ferată. Am vrut să mă pierd în marea aia de iarbă verde, îmi doream asta, dar când să păşesc de partea cealaltă a liniei ferate, a trecut trenul. Nu m-am mai dus. Cred că acea câmpie era, într-adevăr, viaţa de Dincolo în care nu am păşit. Am fost la graniţa dintre viaţă şi moarte.

Au urmat chinuri îngrozitoare, pe care numai tu ştii cum le-ai suportat…
Nimeni nu-şi poate imagina suferinţa prin care am trecut. Nouă luni am stat întins pe pat… Mişcam doar capul. Nu am avut voce, respiram direct printr-un aparat, iar două luni nu am mâncat nimic. Doar perfuzii… Ajunsesem la 30 de kilograme… Abia după nouă luni am să început, încet, încet, să încerc să mă îndoi de spate. Îmi ridicau patul special câte un centimetru pe zi, pentru că articulaţiile mi se blocaseră, iar muşchii mi se atrofiaseră. E o durere atât de a- troce, încât ai senzaţia că te rupi în două. Că te lasă corpul. După încă vreo trei luni, am reuşit să stau în fund cu eforturi supraomeneşti. A fost o luptă surdă, care nu se va termina niciodată…

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

Continui să urmezi un program de recuperare?
Nici nu vreau să mă gândesc la asta. Nu ştiu când se va termina calvarul. Mai am fracturi nevindecate, o articulaţie de şold necrozată, sunt plin de şuruburi şi de tije metalice, articulaţiile îmi sunt blocate… Mai am multe operaţii de făcut. În mai încep un lung şir de intervenţii chirurgicale. Corpul mi-e praf din vârful capului până la degetele de la picioare.

Planuri de viitor?
Chiar dacă nu sunt refăcut fizic, încă mai pot fi util. Dar nu în sistemul bancar… Mă pregătesc pentru admiterea la Drept. Aş vrea să devin avocat. Nu ştiu dacă aş avea succes ca procuror… Glumesc… Nu ar fi corect faţă de cei pe care i-aş ancheta… În rest, pentru că nu pot să mă deplasez cu uşurinţă, citesc, stau la calculator sau în faţa televizorului.

Dacă ai putea să dai timpul înapoi şi te-ai afla iar pe bloc, pe marginea balustradei, ce decizie ai lua? Ai sta o viaţă întreagă în chinuri sau cinci ani în puşcărie?
Răspunde- ţi singur…

«Totul depinde de Robert»

“Nu ştiam că Robert şi-ar dori să devină jurist. Poate după reabilitare, care va interveni în cazul în care conduita sa va fi una exemplară. Totul depinde de el şi nu pot decât să-i doresc succes. Din punctul nostru de vedere, am făcut tot ce era posibil ca Robert să fie judecat ţinându-se cont de întreaga complexitate a cazului său şi se pare că am reuşit. Soluţia nu ne aparţine însă, meritul corectei individualizări judiciare a pedepsei fiind al organelor judiciare. Nici măcar banca prejudiciată nu a apelat hotărârea pronunţată de instanţă, deşi susţinuse iniţial executarea efectivă a pedepsei, lucru care ne-a surprins, pentru că era chiar în detrimentul intereselor sale”, ne-a declarat Mihai Olariu, coordonatorul Casei de avocatură Olariu&asociaţii.

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

Tânărul este meteosensibil

După lungul şir de operaţii suferite, în care medicii i-au pus laolaltă oasele zdrobite în urma saltului de la etajul 8, Robert simte acum, ca un adevărat meteorolog, orice schimbare a vremii. Astfel, el ştie cu câteva ore înainte dacă în perioada următoarea va ploua sau dacă temperaturile vor scădea.

Urmărește-ne pe Google News