Cand au demarat lucrarile in Bucuresti mi s-a parut exagerat sa-l ataci pe Traian Basescu. Primarul trebuia lasat sa faca odata ceea ce promisese. Aveam, zic eu, argumente de bun-simt: cand nu face, ca de ce nu face; cand face, ca de ce face?! Acum, insa, nu mai sunt atat de sigur ca am exprimat o pozitie corecta. Pentru ca nu exista cuvant mai potrivit pentru ceea ce se intampla acum in Capitala decat haos.
Se repara strazi care erau bune. La altele, cu gropi cat pe Luna, nu se uita nimeni. Se inchid azi cai de acces care ieri fusesera lasate pentru a ocoli o strada in lucru. Numai sofer sa nu fii in Bucurestiul acestor zile! Pe unde ai mers azi, maine gasesti un morman de piatra si noroi. Mijloacele de transport in comun isi schimba traseele de la o zi la alta. Sa nu mai zic de mizerie! Halul in care lucreaza muncitorul roman, mai ales cel tocmit de stat, e cunoscut. In plus, se inregistreaza mari intarzieri fata de termenele initiale. De aceea, lucrarile se incaleca una peste alta, aducandu-ne, din zi in zi, la exasperare.
Se vede ca n-a existat un „cap limpede” care sa coordoneze aceste lucrari. Care sa decida cand se termina una si cand incepe cealalta. Care sa ia in calcul si nevoile locuitorilor orasului: de miscare, de aprovizionare… Daca Basescu a ratat ceva in aceste zile, acel ceva este examenul respectului fata de cetateni! Pentru ca nu poti rascoli un oras asa cum rascolesti o nava al carei echipaj este, mereu, la ordinele tale.
Cu parere de rau, imi retrag cuvintele de apreciere pentru primarul Traian Basescu, asternute in acest colt de pagina in urma cu doua saptamani.