Biserica din Iași ridicată după o crimă între frați: „Haralambie a întins un pistol și-a tras”

Cum a ajuns un haiduc să fie ucis de propriul frate

Biserica a fost ridicată în urmă cu peste 220 de ani, în anul 1799. Potrivit legendei, în spatele ctitoriei stă o poveste de familie marcată de violență. Este vorba despre frații Gheorghe și Haralambie Leondarie, bașceauși în slujba domnitorului moldovean Constantin Ipsilanti, implicați în menținerea ordinii în oraș. 

La un moment dat, Haralambie dezertează și devine haiduc, provocând numeroase pagube. În lipsa unor rezultate din partea oamenilor trimiși să-l prindă, domnitorul ia o decizie radicală: îl însărcinează chiar pe fratele său, Gheorghe, cu misiunea de a-l captura, după cum a povestit preotul paroh Radu Brânză pentru Libertatea. 

Confruntarea dintre cei doi ar fi avut loc în apropierea mănăstirii Văratec. Deși nu ar fi urmărit acest deznodământ, Gheorghe își ucide fratele, îndeplinind astfel porunca domnească. „S-a întâmplat uciderea de frate”, rezumă preotul paroh Radu Brânză.

După acest episod, Gheorghe Leondarie se întoarce la domnitor, anunță că și-a dus misiunea la capăt, apoi renunță la slujbă. „Și cu banii pe care îi avea, a zidit biserica aceasta”, a completat preotul.

Legenda nu a rămas doar în tradiția locală, ci a fost preluată de Mihail Sadoveanu, în „Hanu Ancuței”, unde scena confruntării capătă o forță dramatică aparte. 

„Haralambie a întins un pistol și-a tras. Când l-a lepădat, s-a prins din stânga pe celălalt să tragă, iar tufeci-bașa l-a pălit cu hangerul și l-a doborât. Maica-mea a țipat cu groază. Hoții s-au așternut la pământ și s-au supus. Neferii au năvălit din toate părțile. După năvala și zvoana, unul dintre slujitorii Domniei a ridicat și-a ținut sus capul celui ucis. Chiar atunci răsărea soarele și scânteia bruma-n livadă și capul se uita cu ochi neclintiți la mine și-mi zâmbea cu mâhnire”, este scena crimei povestită în „Hanu Ancuței” de monahul Gherman, fiul nelegitim al fratelui ucis.

O parohie cu 200 de case, dar cu o puternică încărcătură istorică

Biserica „Sf. Haralambie” este amplasată într-o zonă istorică a Iașiului. În vecinătate sunt casele memoriale Mihail Codreanu, George Topârceanu, Petru Poni, Mihail Kogălniceanu și Vasile Conta, iar pe raza parohiei se află Bojdeuca Ion Creangă, primul muzeu al literaturii române. În zonă a locuit și poetul Mihai Ursachi. 

„Parohia noastră este foarte mică numeric, 200 de case, dar foarte inimoasă. Foarte mulți oameni care vin aici nu locuiesc pe raza parohiei, vin atrași de frumusețea acestei biserici și de liniștea zonei”, spune preotul paroh.

În perioada interbelică, pe lângă biserică a funcționat un Ateneu, clădire distrusă de bombardamentele din Al Doilea Mondial. Pe amplasamentul fostului imobil a fost amenajată o cantină socială, iar în proximitate este un turn clopotniță care adăpostește o bibliotecă.

„La Ateneu erau excepționale serbări și conferințe cu Ion Petrovici (filosof) sau Petre P. Carp (fost premier al României în perioada 1911-1912, n.r.). Ateneul era în epocă recunoscut ca fiind Ateneul în care dacă urcai pe scenă, ca tânăr, erai ca și intrat la Conservator”, potrivit preotului Brânză.

El a continuat afirmând că Sf. Haralambie este o parohie „cu o teribilă încărcătură și duhovnicească, dar și cu farmec cultural”. „La noi, în Țicău, Eminescu a scris, de exemplu, «Sarea pe deal», ceea ce sigur este o altă încântare și o luăm ca o binecuvântare”, a spus preotul, precizând că afirmațiile sale au la bază unele mărturii scrise.

Biserica adăpostește moaștele Sf. Haralambie

Lăcașul de cult are hramul Sf. Haralambie, un episcop de origine greacă care a trăit în secolul al II-lea, fost preot în cetatea Magnezia din provincia romană Asia Minor, pe teritoriul Turciei de astăzi. O parte din moaștele Sfântului sunt găzduite de lăcașul de cult din Iași. În biserică este și mormântul ctitorului Gheorghe Leondarie.

Preotul paroh a mai subliniat că ctitoria acestuia nu se oprește la Iași. Dincolo de Prut, la Ciuciulea, în nordul Republicii Moldova, acesta a ridicat o altă biserică, cu hramul Sf. Gheorghe, în apropierea conacului Buznea-Leondarie, aflat astăzi pe lista monumentelor istorice.

„Prin cele două biserici, Gheorghe și cu Haralambie își dau mâna de pe o parte și de alta a Prutului”, a comentat preotul. Astfel, dacă biserica din Iași este închinată Sfântului Haralambie, considerat ocrotitor blând și vindecător, ctitoria de la Ciuciulea este dedicată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, asociat cu forța și lupta.

Lăcașul de cult necesită lucrări de restaurare

Construită în anul 1799, biserica a fost sfințită în anul 1804. Picturile din interior, acum deteriorate, aparțin preotului Vasile Damian, fiind realizate în urmă cu peste 100 de ani, în 1925. După cutremurul din 1977, turlele bisericii au fost reconstruite, iar pictura renovată. Acestea au fost și ultimele intervenții asupra lăcașului de cult.

Preotul paroh a precizat că a făcut numeroase demersuri pentru realizarea unor lucrări de restaurare, inclusiv a picturii interioare, dar acestea nu au fost până acum încununate de succes.

„Avem peste 10 ani de când ne preocupă acest lucru, avem proiecte scrise, așteptăm cu emoții de fie în fiecare an aprobări. În fiecare an primim vești triste, că sigur apar tot felul de provocări, lumea fierbe în fel și chip, dar nădăjduim, avem încredere în Bunul Dumnezeu că vom reuși să restaurăm și biserica și pictura interioară, splendidă pictură interioară”, a conchis preotul Radu Brânză.

Astăzi, biserica rămâne nu doar un loc de rugăciune, ci și martorul unei povești în care vina, credința și memoria s-au împletit de-a lungul a peste două secole.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.