Biserica plimbată de Ceauşescu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Conform unei legende, pe la 1590, Mihai, fiul vitreg al lui Pătraşcu Vodă cel Bun, este prins din porunca lui Alexandru Vodă cel Rău, pe motiv că ar fi uneltit pentru a ajunge la domnie. Condamnat la moarte prin tăierea capului, Mihai este dus spre eşafod. Pe drum, roagă gărzile să-l lase să se închine într-o biserică. Aşa începe legenda uneia dintre cele mai vechi clădiri din Bucureşti: biserica Mihai Vodă.
Gărzile acceptă, iar osânditul se roagă la icoana Sf. Nicolae, făcând legământ să construiască o mănăstire, dacă va scăpa cu viaţă din acea grea încercare. Ajuns la locul execuţiei, se spune că Mihai, “un bărbat falnic şi deosebit de arătos”, l-a impresionat atât de tare pe călău, încât acesta a aruncat securea şi a fugit urlând. Mulţimea, înfierbântată, l-a eliberat cu forţa pe Mihai, iar domnitorul Alexandru Vodă a fost nevoit să-l ierte.
Ajuns conducător, s-a ţinut de cuvânt şi, în 1594, a ridicat o mănăstire în Bucureşti, cam pe locul unde se află acum Parcul Izvor. În 1920, mănăstirea a devenit sediul Cavalerilor Ordinului “Mihai Viteazul”. După 1980, Ceauşescu a dat ordinul construirii Casei Poporului şi dărâmării tuturor imobilelor ce stăteau în calea acesteia.
Mănăstirea Mihai Vodă, în anul 1793
În ianuarie 1985, biserica Mihai Vodă, una dintre cele mai vechi construcţii din Bucureşti, a fost propusă pentru demolare şi la scurt timp recomandarea a fost pusă în practică. Anexele mănăstirii, precum şi zidul au fost dărâmate şi nu mult a lipsit ca întregul complex să fie demolat.
În 1920, când a devenit sediul cavalerilor Ordinului “Mihai Viteazul”
Datorită protestelor şi memoriilor trimise de unii intelectuali ai vremii, persoanele de decizie ale regimului comunist au ajuns la un compromis, şi anume mutarea bisericii, pe cricuri hidraulice, de pe dealul pe care a fost ctitorită de Mihai Viteazul pe strada Sapienţei, unde se află şi azi, ascunsă între blocuri.
În 1985, zona a intrat în demolări, iar biserica a fost mutată
Clădirea de 3.700 de tone, transportată pe o distanţă de 289 de metri
Transportarea în pantă a bisericii, ce avea o greutate de 3.700 de tone, s-a făcut pe o distanţă de 289 de metri. Viteza de deplasare a monumentului a fost de 2,20 de metri pe oră. Operaţiunea în sine a fost considerată la vremea respectivă o performanţă deosebită.
