A intrat în mănăstire la vârsta de șase ani și s-a supus treptat unei asceze foarte aspre, astfel a dobândit haruri deosebite, care l-au făcut cunoscut.

„Pruncul”, așa cum îl numea egumenul și monahii, prin har și prin vedenii înțelegea lucruri mai presus de fire. După moartea egumenului, Sfântul Simeon a întemeiat, ajutat de ucenici, o mănăstire într-un munte pe care localnicii îl numeau „Muntele Minunat”.

Sfântul Cuvios Simeon a petrecut mulţi ani pe stâlp, rugându-se lui Dumnezeu şi cântând psalmi. De la numele acestui munte, Simeon s-a numit şi el „cel din Muntele Minunat.” Vindecă cele mai cumplite boli, îmblânzea fiarele sălbatice, vedea la mari depărtări de loc, şi pătrundea în inimile oamenilor. Uneori petrecea fără somn şi câte treizeci de zile; iar alteori trăia chiar şi mai mult fără hrană, căci primea hrană cerească din mâinile îngerilor. Sfântul Cuvios Simeon a trecut la cele veşnice la şaptezeci şi cinci de ani.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.