Cum au stârnit „canalele” extraterestre dezbaterea despre viața pe Marte

Spectacolele de teatru puneau în scenă interacțiuni ipotetice cu marțienii

Comercianții s-au agățat de tendință pentru a-și vinde produsele. Chiar și Alexander Graham Bell era convins.

Interesul a fost declanșat de aparentele trăsături liniare de pe Marte, observate de mai mulți astronomi prin diverse telescoape. Liniile au fost numite „canale”, despre care unii astronomi susțineau, în ciuda dovezilor fragile, că ar fi fost construite de forme de viață inteligente, pentru irigații. Canalele erau totuși iluzii. Observațiile mai detaliate realizate în 1909 au sugerat că acestea erau fie forme naturale neregulate, fie nu existau deloc. Până atunci însă, canalele păreau foarte reale pentru unii observatori.

Percival Lowell, printre cei mai cunoscuți susținători

Printre cei mai cunoscuți susținători se numără astronomul american Percival Lowell, un aristocrat care și-a folosit averea pentru a finanța observațiile planetare. Alături de Lowell, cartea urmărește și alți oameni de știință, inclusiv Nikola Tesla, care pretindea că a detectat mesaje marțiene către Pământ.

Alte figuri pasionate de Marte fac apariții, inclusiv scriitorul de science fiction H.G. Wells, care a publicat în acea perioadă celebrul său roman despre invazia extratereștrilor, Războiul lumilor, și jurnalistul Garrett Serviss, care era agnostic în privința existenței canalelor, dar furniza cititorilor entuziaști cele mai noi informații.

Încurajați de jurnalismul senzaționalist al epocii, adepții canalelor s-au angajat în speculații exagerate, dezbătând posibilele aspecte ale înfățișării marțienilor, cultura lor și presupusa vegetație a planetei pe care ar fi locuit. Această agitație a acoperit, în mare parte, vocile mai temperate ale altor oameni de știință, care susțineau că nu există dovezi pentru canale, cu atât mai puțin pentru o viață care să le fi creat.

Ideea existenței vieții pe Marte s-a fixat în conștiința publică în moduri care persistă și astăzi. Baron amintește un comentariu al zoologului Edward S. Morse, care sugera că marțienii ar putea fi asemănători cu creaturile de pe Pământ care se dezvoltă în diverse condiții, inclusiv furnicile. De atunci, marțienii au fost reprezentați cu antene.

Baron nu evită să atragă atenția asupra rasismului din percepția publicului despre marțieni. Într-o călătorie în Algeria, Lowell a comparat localnicii cu marțienii. Iar marțienii erau uneori reprezentați cu trăsături exagerate, amintind de imagini rasiste ale oamenilor de culoare.

Lecție pentru oamenii de știință

Saga canalelor de pe Marte constituie o lecție de prudență pentru oamenii de știință care l-au urmat pe Lowell. El urmărea să respecte principiile științifice, dar a fost păcălit de propriile prejudecăți. Totuși, munca sa a împins știința înainte. A finanțat o expediție care a realizat sute de fotografii ale Planetei Roșii. Interesul pentru Marte a inspirat și nenumărați copii care aveau să devină oameni de știință, inclusiv pionierul rachetelor Robert Goddard, astronomul Carl Sagan și editorul de science fiction Hugo Gernsback.

Baron își limitează comentariile, în mare parte, la epoca interesului pentru Marte, dar, citind, nu poți să nu te gândești la evenimentele actuale. În ultimii ani, astronomi proeminenți au pretins că ar fi observat semne posibile de viață pe o exoplanetă sau dovezi ale unei nave extraterestre în sistemul solar, anunțuri care au atras rapid critici din partea altor oameni de știință.

O gaură misterioasă pe Marte ar putea adăposti viață extraterestră într-o rețea extinsă de tuneluri subterane, potrivit NASA. Oamenii de știință au capturat din orbită o groapă adâncă pe Planeta Roșie care pare să conducă în subteran.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE