La 92 de ani, formeaza cel mai fericit si durabil cuplu din Romania, din punct de vedere al starii civile. Sali si Bedrie Geambec se mandresc cu o casnicie ce dureaza de 74 de ani, cu 5 copii, 8 nepoti si 9 stranepoti. De curand, ei au fost premiati de catre Primarul orasului Tulcea, Constantin Hogea, pentru nunta de aur, si de catre mi-nistrul Muncii si Solidaritatii Sociale si Familiei cu Diploma de onoare pentru cel mai longeviv cuplu.
Era undeva prin 1931 cand s-au intalnit prima oara si au inceput sa tatoneze terenul pentru ce urma sa devina, ulterior, un adevarat love story. Insa, ce nu stiau Sali si Bedrie la vremea respectiva e ca destinul le va oferi atatia ani de convietuire, iar povestea vietii lor va face ocolul tarii. S-au nascut si au copilarit in satul Colina, din comuna Sarinasuf, judetul Tulcea, iar la varste foarte fragede au ramas amandoi orfani si rudele le-au tinut loc de parinti. “Aveam cam 17 ani cand ne-am imprietenit, dupa mai multe intalniri la hora din sat. Acolo se iesea atunci, deoarece pe vremea aia nu aveam discoteci. Si asta doar la sfarsit de saptamana, pentru ca in rest lucram la cine apucam ca sa ne intretinem in acele vremuri grele”, ne povesteste Sali. Nici Bedrie nu se lasa mai prejos si tine sa adauge ca amandoi erau niste tineri foarte aratosi si, desi era curtata de multi baieti, Sali i s-a parut cea mai buna partida.
Din 1978 s-au mutat in orasul Tulcea, unde, de altfel, isi dadusera la scoala pe cei 5 copii (trei baieti si doua fete), care astazi sunt toti pensionari. Cel mai mare, Zarif Geambec, are 72 de ani, Sherif Geambec, 69 de ani, Nermin – 59 de ani iar Berin – 56 de ani. Dintre cei trei baieti unul a murit acum doi ani – Demir, care era maistru tamplar in Navodari. Spre fericirea familiei de tatari, doar fiica cea mica a plecat de langa ei, in Bucuresti, ceilalti ramanand fideli locului de nastere. Pentru ca sunt destul de in varsta si pentru ca pensia nu le ajunge, ajutorul copiilor este binevenit. Ei le cumpara medicamente, le fac de mancare si chiar le fac menajul. Amandoi traiesc din pensia lui Sali, care se ridica la suma de 280.00 de RON, deoarece Bedrie a fost casnica toata viata. De aceea, banii primiti de la ministrul Muncii si Solidaritatii Sociale si Familiei, adica 1.500 RON, au preferat sa-i tina deoparte, de frica sa nu le fie luati inapoi. “Cand am auzit ca veniti de la Bucuresti sa ne vizitati ne-am gandit ca autoritatile s-au razgandit si ne iau banii inapoi. Nu am primit niciodata asa suma si ne-a fost frica sa ne atingem de ei”, ne marturiseste Bedrie, foarte bucuroasa de oaspeti.
Locuiesc central, la etajul doi, intr-o garsoniera modesta dar foarte primitoare, prin natura firii vesele a celor doi. De fapt acesta este si o parte din secretul lungului lor mariaj. “ Ne-am certat ca tot omul, dar nu a fost ceva grav. Nu ne-am despartit niciodata si la noi in casa buna intelegre si rabdarea au fost pe primul loc”, ne spune tot Bedrie, pentru ca sotia sa prefera sa-i cedeze lui cuvantul. Asta si din motiv ca el a fost dintotdeauna stalpul familiei, ea ocupandu-se doar cu gospodaria si cresterea copiilor. Iar nevoia a impins-o sa invete si ceva croitorie, pentru a mai lucra cate ceva prin casa. Tot doamna Geambec este si bucatareasa familiei. “Nu-mi las sotul sa stea la cratita, pentru ca face mizerie. Mai bine fac eu. Dar acum nici eu nu mai pot face multe lucruri, ca in tinerete. Atunci eram maestra in baclavale si alte bunatati. Noroc cu fiica mea, Nermin, ca ne mai gateste. Din cand in cand, Sali mai scapa in bucatarie si face o salata sau un ou prajit”, sare Bedrie sa-si completeze jumatatea.
Batraneii sunt inca in putere si nu au stat niciodata prin spitale. Ziua si-o petrec pe la piata, in fata televizorului, citesc ziarele, iar Salib se pricepe sa descifreze chiar si Coranul scris in araba. Seara, pentru ca este mai racoare, ies vreo doua ore in parc, cand nu sunt meciuri, deoarece in perioada asta urmaresc Campionatul Mondial de fotbal. De concediu intr-o statiune de tratament nci nu se pune problema, pentru ca nu le ajung banii. De fapt ei nu au vazut niciodata muntele sau marea. Pentru Sali plaja a insemnat doar munca pe camp, in tinerete fiind angajat la IAS. “De vreo cativa ani Berin, fiica de la Bucuresti, trece spre mare si ma ia si pe mine cu ea pentru o saptamana. Deoarece soarele imi face rau, nu stau decat pe balcon si ma ung cu namol. In scurtele mele iesiri, pe Sali il las sa aiba grija de casa”. Desi au o casatorie-record, insurateii nu au imbracat niciodata costumele traditionale de mire si mireasa.
Recordul mondial: 85 de ani de casnicie
Pe plan mondial, cea mai lunga casnicie au avut-o Liu Yang-wan si Liu Yung-yang, din Taiwan. Cei doi s-au casatorit in 1917, iar Cartea Recordurilor a consemnat performanta lor in 2003, dupa moartea sotiei, Yang-wan, la varsta de 103 ani. Cuplul din Taiwan a avut in total peste 100 de copii, nepoti si stranepoti. Cu ocazia inscrierii in Cartea Recordurilor, peste 80 de rude s-au adunat la casa batranilor pentru a-i sarbatori.
Conform medicilor, Yang-wan a decedat din cauze naturale.