Căutarea Titanicului a ascuns o operațiune militară secretă a SUA. Cum a fost descoperită celebra epavă

„A fost o explozie de bucurie”

În zorii zilei de 1 septembrie 1985, imaginile alb-negru cu un cilindru metalic apărute pe monitoarele navei de cercetare Knorr au stârnit emoție: putea fi cazanul Titanicului. Comandantul navei de cercetare l-a trezit pe Robert Ballard, care a coborât în grabă pe punte.

„Am știut imediat că era de pe Titanic și atunci a fost o explozie de bucurie”, a povestit oceanograful, la 40 de ani de la descoperire.

Titanicul, scufundat în 1912 în prima sa călătorie, rămăsese o legendă: o poveste despre opulență, provocare tehnologică și tragedie umană. Găsirea epavei, la 3.900 de metri adâncime, a captivat lumea întreagă și a alimentat filme, documentare și expediții costisitoare.

Misiunea ultrasecretă a US Navy

Expediția din 1985 nu a fost prima tentativă a lui Ballard, dar a fost prima în care a avut tehnologia necesară. Aceasta fusese dezvoltată cu sprijinul Marinei americane, interesată să afle cauzele scufundării a două submarine nucleare, USS Thresher și USS Scorpion, în anii 60.

Ballard a reușit să convingă oficialii să îi permită, după misiunea militară, câteva zile de căutări pentru Titanic. În realitate, căutarea epavei a fost folosită ca acoperire pentru operațiunea de localizare a submarinelor. „Nu voiam ca sovieticii să afle unde erau submarinele”, a explicat el.

Cum au ratat francezii

În ciuda anilor de planificare, Ballard nu era optimist că va găsi Titanicul din două motive: timpul alocat căutării era scurt, iar o echipă franceză, condusă de inginerul Jean-Louis Michel de la institutul oceanografic francez IFREMER cu care Ballard cooperase, folosea un sistem sonar nou și sofisticat, montat pe navă, pentru a localiza nava.

„Era clar că francezii îl vor găsi”, a spus Ballard, „(și) odată ce îl vor găsi, voi avea suficient timp, o săptămână ar fi suficientă, să-l filmez”.

Echipa franceză, deși a fost aproape, a ratat epava, iar „camera lui Ballard pe un fir”, așa cum a descris-o el, a reperat epava – ajutată de o zonă de căutare semnificativ restrânsă în urma scanării sonarului francez.

Cheia succesului a venit dintr-o observație făcută în timpul cartografierii epavei submarinului Scorpion: câmpul de resturi se întindea pe mai bine de un kilometru, în loc să fie concentrat într-un singur punct. Ballard a dedus că Titanic ar fi lăsat în urmă un „drum” similar de resturi, mult mai ușor de reperat decât corpul navei. Strategia s-a dovedit decisivă.

A coborât personal la epavă

Imaginile inițiale au fost obținute cu sistemul Argo, o cameră video submersibilă controlată de la distanță, iar fotografiile albastre surprinse de un alt sistem, ANGUS, au confirmat descoperirea. În 1986, echipa s-a întors cu camere color, surprinzând scara principală, piscina și prova navei, imagini devenite iconice.

Ballard a coborât personal la epavă la bordul submersibilului Alvin, găsind obiecte tulburătoare: o păpușă, sticle de șampanie deschise, tacâmuri de argint. Nu au fost descoperite rămășițe umane. Tot atunci, el a inventat termenul „rusticles” („țurțuri de rugină”) pentru formațiunile de rugină produse de bacterii pe epavă, cuvânt intrat ulterior în dicționar.

Ce alte descoperiri a mai făcut

Locul de veci al Titanicului a fost departe de a fi singura descoperire a lui Ballard într-o lungă și distinsă carieră de om de știință și explorator.

De-a lungul carierei, Ballard a făcut și alte descoperiri remarcabile: epava navei naziste Bismarck, portavionul USS Yorktown sau ambarcațiunea PT-109 comandată în tinerețe de John F. Kennedy. Tot el a contribuit la confirmarea teoriei plăcilor tectonice și a cercetat izvoarele hidrotermale de pe fundul oceanului.

Astăzi, la 83 de ani, Ballard continuă să exploreze. În iulie 2023, a cartografiat epave din Al Doilea Război Mondial lângă Insulele Solomon, în Pacific. „Îmi place când copiii îmi spun să mă opresc, ca să mai rămână ceva și pentru ei de descoperit. Dar sunt sigur că oceanul mai ascunde nenumărate mistere”, spune el.

Scanările 3D rescriu istoria tragediei

De 112 ani, epava Titanicului stă ascunsă în întunericul adâncului. Abia acum, o scanare 3D spectaculoasă scoate la iveală adevărul despre ce s-a întâmplat în noaptea 14 spre 15 aprilie 1912, după ce vaporul a lovit un aisberg în Atlanticul de Nord.

Pentru prima dată, cercetătorii au reușit să vadă întreaga epavă a Titanicului în detaliu milimetric, mulțumită unei scanări digitale spectaculoase, care arată cum s-a rupt nava, cum au murit oamenii și ce eroi necunoscuți au rămas la post până la final. Documentarul „Titanic: The Digital Resurrection”, realizat de National Geographic și Atlantic Productions, aduce aceste informații la suprafață.

Titanicul, cea mai mare tragedie maritimă din istorie, continuă să fascineze și să ridice întrebări și la peste un secol de la scufundare. Potrivit Daily Mail, o nouă carte aduce în prim-plan controversele legate de soarta căpitanului Edward Smith în ultimele momente ale navei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE