CCR spune că Iohannis nu are atribuţie expresă care să justifice un drept de veto în numirea procurorilor
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
CCR spune că Iohannis nu are atribuţie expresă care să justifice un drept de veto în numirea procurorilor. Curtea Constituțională motivează avizele la legile justiției și spune că atribuţiile preşedintelui ar fi golite de conţinut dacă nu ar putea refuza motivat numirea unui magistrat, dar eliminarea acestui drept nu e constituţională.
Judecătorii constituționali au publicat motivația la Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, despre care au spus, recent, că în ansamblul său, este constituţională în raport cu criticile formulate de Opoziție.
"Cu privire la criticile de neconstituţionalitate privind art. I pct. 44 din lege, prin care se abrogă art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 303/2004, Curtea constată că acestea abrogă dispoziţiile legale referitoare la competenţa Preşedintelui României de a refuza o singură dată numirea în funcţia de judecător/procuror a judecătorilor/procurorilor stagiari care au promovat examenul de capacitate. (...) Dacă Preşedintele României nu ar avea niciun drept de examinare şi de apreciere asupra propunerilor făcute de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea judecătorilor şi procurorilor sau în anumite funcţii de conducere ori dacă nu ar putea refuza numirea nici motivat şi nici măcar o singură dată, atribuţiile Preşedintelui României (...) ar fi golite de conţinut şi importanţă", se precizează în motivarea publicată marţi pe site-ul CCR.
Curtea constată, astfel, că eliminarea acestei atribuţii a preşedintelui nu ridică, totuşi, probleme de constituţionalitate, ea permiţând o consolidare a rolului Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenţei justiţiei, ca entitate care gestionează, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, selecţia judecătorilor şi procurorilor.
"Prin urmare, Curtea constată că 'refuzul' Preşedintelui României nu avea şi nu putea avea caracter definitiv, fiind mai degrabă expresia unei consultări între autorităţi, astfel încât eliminarea sa nu aduce atingere atribuţiilor Preşedintelui. (...) De altfel, chiar şi în logica normei legale criticate, Preşedintele României tot extra legem poate purta o corespondenţă cu Consiliul Superior al Magistraturii, dacă identifică anumite probleme în numirea în funcţie a judecătorilor/procurorilor, dar revine Consiliului Superior al Magistraturii competenţa decizională de a-şi retrage eventual propunerea de numire, fără ca Preşedintele să poată respinge propunerea de numire astfel înaintată", se mai arată în motivare.
În consecinţă, CCR a stabilit că art. I pct. 44 din legea criticată nu încalcă prevederile constituţionale.
La articolul 54, alineatele (1), (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
”Art.54
– (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al DIICOT şi adjuncţii acestuia sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a CSM, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singură dată.
(3) Preşedintele României poate refuza, motivat, o singură dată, numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin.(1), aducând la cunoştinţa publicului motivele refuzului.
(4) Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin.(1) se face de către Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei, care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al PICCJ ori a procurorului general al DNA ori DIICOT, cu avizul Secţiei pentru procurori a CSM, pentru motivele prevăzute la art.51 alin.(2) care se aplică în mod corespunzător.
Curtea Constituţională a motivat marţi de ce a stabilit că aceste noi prevederi sunt constituţionale, considerând că preşedintele are atribuţia de a respinge o singură dată, dar nicio altă atribuţie constituţională expresă care să fie încălcată.
CCR a constatat, pe 30 ianuarie, că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este, în ansamblul său, constituţională în raport cu criticile formulate.
PNL a contestat la Curtea Constituţională a României (CCR) legea privind statutul magistraţilor. Ulterior, Partidul Național Liberal și Înalta Culte de Casaţie şi Justiţie au sesizat Curtea Constituţională în legătură cu neconstituţionalitatea unor articole modificate de Parlament din alte două legi, respectiv Legea 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
CCR a decis că Legea privind modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor conţine dispoziţii neconstituţionale şi cere redefinirea erorii judiciare şi a relei credinţe, dar şi a gravei neglijenţe.
Citește și: ANALIZĂ/”Plâng” caloriferele la Timișoara, pe cod galben de ger: cărbunele vine cu porția și gazul a fost limitat/FOTO
