Ce e „Doctrina Trump” și cum a folosit președintele Americii conceptul „puterii militare copleșitoare”, ca să atace Iranul

Analist: Trump nu are doctrină, are instincte

Vance a descris marți principalele componente ale acestei doctrine: definirea unui interes american clar, încercarea rezolvării diplomatice a conflictului și, dacă aceasta eșuează, aplicarea unei forțe militare covârșitoare urmată de o retragere rapidă, pentru a evita implicarea pe termen lung.

Însă pentru unii analiști, doctrina pare mai degrabă o încercare de a conferi coerență unei politici externe imprevizibile.

„Mi-e greu să iau în serios o așa-zisă „Doctrină Trump””, a comentat cercetătorul Aaron David Miller, de la Carnegie Endowment for International Peace. „Trump nu are o doctrină. Are instincte”.

Trump a decis să intervină militar în conflictul dintre Israel și Iran după ce liderul suprem iranian Ali Khamenei a declarat că Teheranul nu va renunța la programul său de îmbogățire a uraniului.

După atacurile SUA, Trump a anunțat un armistițiu care s-a menținut în mare parte. Miercuri, el a reafirmat că Iranului nu i se va permite să dețină arme nucleare și a anunțat reluarea negocierilor cu oficialii iranieni săptămâna următoare. Iranul insistă că programul său nuclear are scopuri exclusiv pașnice.

Casa Albă: Trump și Vance formează „o echipă ideală”

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a declarat: „Președintele Trump și vicepreședintele Vance formează o echipă ideală, deoarece împărtășesc o viziune comună de politică externă bazată pe principiul «pace prin putere»”.

Totuși, decizia de a interveni în conflictul israeliano-iranian a stârnit nemulțumire în rândul aripii izolaționiste a Partidului Republican – inclusiv din partea unor apropiați ai lui Trump, cum ar fi strategul Steve Bannon sau prezentatorul Tucker Carlson.

Trump câștigase sprijinul acestui segment promițând să nu implice SUA în „războaie stupide”, cum au fost cele din Irak și Afganistan. În general, și-a respectat promisiunea, cu excepții notabile: atacurile împotriva rebelilor Houthi din Yemen, eliminarea liderului ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi (2019), și asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani (2020).

Sondajele indică o temere larg răspândită în rândul americanilor: potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos, 79% dintre respondenți se tem că Iranul ar putea riposta atacând civili americani.

Justificare pentru implicarea militară

Melanie Sisson, specialistă în politică externă la Brookings Institution, consideră că Vance încearcă să formuleze o justificare pentru implicarea militară fără a lăsa impresia că SUA intră într-un nou război. Unii însă consideră că Vance a surprins exact esența stilului lui Trump.

Clifford May, președininte al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor, susține că dacă Trump își va baza politica externă pe acest model, doctrina ar putea deveni un reper major al mandatului său.

Totuși, validarea reală a acestei abordări va depinde de rezultatele concrete ale conflictului și ale diplomației.

Rebecca Lissner, expertă a Consiliului pentru Relații Externe, avertizează că este prea devreme pentru a spune dacă intervenția va fi un succes sau un eșec strategic.

„Va trebui să vedem rezultatele eforturilor diplomatice și impactul lor asupra programului nuclear iranian”, a transmis Rebecca Lissner.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE