Ce înseamnă cu adevărat restaurarea și recondiționarea mobilei: Adela Chivărean explică tehnicile, provocările și responsabilitatea față de obiectele vechi

The Wood Doctor: locul în care obiectele vechi își recapătă identitatea 

Adela Chivărean, restaurator de bunuri culturale și fondator al The Wood Doctor, a vorbit pentru Libertatea despre ce înseamnă recondiționarea și restaurarea de mobilier, care sunt instrumentele și tehnicile pe care le folosește cel mai des, care sunt provocările cu care se confruntă un restaurator, dar și care sunt greșelile pe care oamenii le fac când încearcă să își recondiționeze mobila de unii singuri. 

Adela a început să practice această meserie în 2015 după finalizarea studiilor în domeniu și după un stagiu de practică profesională în Austria.  Spune că pentru ea traseul nu a fost unul întâmplător, întrucât „am crescut într-o familie pasionată de obiecte vechi, iar casa noastră a fost mereu plină de lucruri atipice. Am dobândit, astfel, fără să vreau, o grijă pentru aceste obiecte și așa s-a și născut proiectul The Wood Doctor.” 

Când vine vorba despre ce o atrage cel mai mult în acest proces, Adela mărturisește că povestea din spatele obiectelor o fascinează cel mai mult, deoarece fiecare piesă dezvăluie detalii despre omul care a creat-o, iar restauratorii au acces la straturi și semne pe care nimeni altcineva nu le vede.

Între valoare sentimentală și estetică. De ce își recondiționează oamenii mobilierul?

Specializarea Adelei Chivărean este restaurarea lemnului, domeniu în care lucrează cu cea mai mare pasiune și precizie. Ea spune că, în atelierul lor, ajung cel mai des piese de mobilier, de la fotolii și canapele tapițate, la șifoniere, comode și scaune. Printre preferatele ei se numără mobilierul policrom săsesc și piesele bisericești, care vin adesea cu un grad ridicat de complexitate. Pe lângă acestea, echipa lucrează și cu elemente din tâmplăria caselor vechi, precum uși, ferestre, obloane sau chiar porți și se ocupă, de asemenea, de recondiționarea și restaurarea tablourilor și icoanelor. 

Întrebată de ce aleg oamenii să restaureze mobilierul vechi, Adela a specificat că motivele sunt împărțite în mod egal. O parte dintre clienți își doresc să salveze piese care au aparținut cuiva drag și care poartă o încărcătură emoțională, în timp ce alții sunt pur și simplu atrași de obiectele vechi și își doresc să le redea utilitatea și farmecul în locuințele lor.

Diferența dintre restaurare și recondiționare. Cine se poate ocupa de recondiționare

Despre procesul de restaurare, Adela Chivărean explică faptul că „fiecare piesă este unică și are propriul ei proces”, iar diferența dintre restaurare și recondiționare este esențială. Ea descrie restaurarea ca fiind „un proces complex de intervenție asupra unui obiect de patrimoniu, în scopul readucerii acestuia la starea inițială”, folosind tehnici tradiționale și materiale compatibile cu cele originale, fără a altera caracteristicile fundamentale ale piesei. 

Scopul, spune ea, este de „a salva și proteja obiectul de patrimoniu pentru a-i păstra valoarea istorică, estetică și funcțională”, evitând „un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei de artă prin timp.” Important de punctat este faptul că restaurarea nu poate fi făcută de persoane fără studii de specialitate, deoarece un restaurator lucrează, de cele mai multe ori, cu piese care ajung în expoziții, muzee sau galerii.

În schimb, recondiționarea este un proces mai puțin invaziv, orientat spre repararea defectelor minore, curățare și întreținere, pentru a menține obiectul în stare bună de utilizare fără intervenții profunde sau modificări stilistice.

Cum știi dacă o piesă e prea degradată, ce este conservarea și care sunt greșelile pe care le fac proprietarii

Adela spune că restauratorii se ghidează după o regulă generală care zice că „dacă un obiect este degradat în proporție de peste 40%, acesta nu mai intră în procesul de restaurare, ci în unul de conservare și păstrare în condiții optime.” Cu toate acestea, declară că împreună cu echipa ei a salvat piese extrem de degradate fie pentru că le-au plăcut foarte mult, fie pentru că reprezentau o provocare mare. 

Aceasta atrage atenția asupra faptului că „termenul de conservare se referă la un complex de acțiuni menite să îngrijească și să trateze artefactele culturale valoroase”, prin controlul asupra mediului și tratarea obiectelor pentru a stopa degradarea și pentru a le stabiliza. Conservarea păstrează piesa „în starea sa originală, fără intervenții care ar modifica structura sau aspectul”, iar restaurarea vine în continuarea acestui proces, atunci când măsurile nu mai sunt suficiente, având rolul de „a restabili unitatea potențială a obiectului”. Dacă restaurarea oferă rezultate vizibile imediat, „nu se poate spune același lucru despre conservarea preventivă”.

Pe lângă situațiile în care o piesă este prea degradată pentru a fi restaurată, aceștia se confruntă des și cu o altă problemă: intervențiile greșite ale proprietarilor. „Există foarte multe greșeli pe care oamenii le fac, iar prin aceste încercări diletante, de multe ori compromit piesele”, spune ea. Vopsirea mobilierului „ca să se potrivească în casă” este, de exemplu, una dintre cele mai frecvente greșeli, la fel și aplicarea autocolantului. Riscul este cu atât mai mare atunci când vorbim despre obiecte vechi sau rare, pentru că astfel de intervenții pot anula complet valoarea pe care o aveau inițial.

Instrumente, tehnici și durata lucrărilor în restaurarea mobilierului

Vorbind despre instrumentele și tehnicile folosite în atelier, Adela Chivărean explică faptul că „folosim unelte de tâmplărie, atât manuale, cât și electrice, substanțe chimice, materie primă” și că fiecare obiect necesită „o multitudine de materiale și instrumente”, motiv pentru care echipa trebuie să fie mereu la curent cu noutățile din domeniu. În piesele de mobilier întâlnesc frecvent ornamente din metal, piele, textile, sticlă, ceramică sau pietre prețioase, însă materialul pe care îl întâlnesc cel mai des este lemnul, spune Adela, subliniind că toate aceste elemente pot fi păstrate mult timp dacă sunt restaurate corect. Cât despre durata unei intervenții, aceasta depinde mult de piesă, o lucrare putând dura „o săptămână sau un an în funcție de mărime, de complexitate, de condițiile meteo”.

Provocările cu care se confruntă un restaurator. Intervenții tehnice și așteptările nerealiste ale clienților

Conform Adelei, una dintre provocările cele mai mari pe care le întâmpină un restaurator este lupta continuă cu beneficiarii cărora trebuie să le explice mereu că un obiect vechi, restaurat sau recondiționat nu poate arăta ca unul nou, motiv pentru care nu vor primi înapoi un obiect perfect. De multe ori acest lucru este greu de acceptat pentru unii clienți, iar de multe ori pun presiune și își doresc ca piesele lor să se comporte ca unele noi. „Cel mai mare compliment pentru un restaurator este ideea că intervenția lui nu este vizibilă, că nu pare că pe acel obiect s-a intervenit.”

O altă provocare o reprezintă intervențiile tehnice pe materiale delicate, precum furnirul care este un element complex și greu de gestionat. De asemenea, „mobilierul cu strat pictural, pânzele și ramele de tablou sunt iarăși elemente delicate.”

Obiectele vintage sunt tot mai căutate, însă puțini știu cum să le îngrijească 

De zece ani de când activează în acest domeniu, Adela menționează că a observat un trend ascendent și o preocupare tot mai mare a oamenilor pentru recondiționarea mobilierului și a obiectelor vechi. Chiar și așa, doar  unul din zece potențiali clienți se potrivește cu serviciile pe care ei le prestează. „Încercăm să respectăm întocmai filosofia restaurării și nu facem compromisuri. Studiem fiecare caz în parte, nu vopsim piese vechi, nu le schimbăm funcționalitatea și nu încurajăm potrivirea mobilierului vechi în spații moderne prin distrugerea acestuia”, a declarat aceasta. 

Deși se simte o revenire a interesului asupra pieselor vintage, ar trebui să se pună mai mult accent pe educația în acest sens, întrucât mulți oameni care își doresc piese vechi, nu își pot asuma că toate acestea vin la pachet cu o responsabilitate, cu o muncă constantă de întreținere. „Unele obiecte scârțâie, alte au un miros specific, trebuie să le acceptăm așa cum sunt.”

Cât plătești pentru restaurare și de ce depinde suma finală

Când vine vorba despre costuri, Adela precizează că restaurarea este un serviciu scump, iar în multe cazuri „va fi cu siguranță mai ieftin să cumperi o ușă nouă decât să o recondiționezi pe cea de 100 de ani”. Prețurile diferă de la o piesă la alta și sunt influențate de complexitate, de mărimea obiectului, de vechimea acestuia și de tipul intervenției necesare. Restaurarea rămâne astfel o investiție, nu o soluție ieftină, una dedicată celor care aleg să păstreze valoarea și autenticitatea unui obiect, indiferent de costurile implicate.

Cea mai specială piesă restaurată de Adela Chivărean

Pentru Adela, una dintre cele mai memorabile lucrări a fost restaurarea unui baldachin de amvon dintr-o biserică evanghelică din Transilvania. „Amvonul este locul de unde se citește Evanghelia și se predică, iar baldachinul marchează acest spațiu ca fiind un loc înalt, nobil și sacru, rezervat proclamării adevărului. Baldachinul funcționează ca un semn vizual al ocrotirii divine asupra cuvântului rost.”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.