Cuprins:
„A fi pet sitter înseamnă, în primul rând, a iubi cu adevărat animalele şi a dori să le ajuți să se simtă cât mai confortabil în lipsa familiei lor”, explică Despina Gheorghiade, care practică meseria, în mod oficial, din 2019.
Perioada de pandemie i-a determinat pe mulți români să-și ia animal de companie, așa că o meserie populară în străinătate, cea de pet sitter sau bonă pentru animale, a început să fie căutată și în plan local. Am stat de vorbă cu două femei care au ales să aibă un astfel de job, despre ce presupune, cum funcționează, dar și despre atitudinea românilor față de meseria aleasă.
Veniturile nu sunt stabile
Timea Davidhazi are 23 de ani și este din Timișoara, oraș în care merge la cursurile Facultății de Medicină Veterinară. Studiile nu-i permit să aibă un job full-time, iar pet sitting-ul, după cum spune, îmbină perfect nevoia ei de flexibilitate cu cea a unui venit.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/timea2-1024x683.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_7410278d98589d4bc2f0db7d7f416d18.jpg)
„Din experiența mea de până acum, pot spune că nu e un venit stabil, deoarece sunt perioade cu cerere ridicată, cum ar fi de sărbători sau în sezonul de vară, când oamenii pleacă în concedii, dar și perioade «moarte», în care nu se câștigă nimic. Însă, pentru mine, situația este perfectă”, zice ea.
Despina (39 de ani) are un PFA în București, iar jobul de pet sitter îl face oficial din 2019. În trecut a avut un magazin de gablonzuri și decorațiuni interioare, dar în prezent se ocupă doar de îngrijirea animalelor de companie, deși mărturisește că meseria aleasă nu-i oferă o stabilitate financiară și nici un venit fix lunar garantat.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/despina2-1024x768.jpg)
Timișoreanca povestește cum a început, încă de la vârsta de 15 ani, să ia tot felul de mici joburi (promoții, semplings etc.), deoarece nu i-a plăcut niciodată ideea de „a sta pe banii părinților”.
Odată cu pandemia, multe dintre proiecte au dispărut și a fost nevoită să găsească o alternativă. Așa a găsit pe Facebook un grup de pet sitters din Marea Britanie și s-a întrebat dacă nu există și la noi jobul ăsta.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_c2014bf9b413942c6c14b77acf56a7bc.jpg)
Procedura de autorizare
A descoperit un site de profil și spune că mai târziu a apărut și platforma caretopets.com, de unde vin cei mai mulți clienți. „Procesul a fost similar în ambele cazuri. Mi-am creat un cont cu detaliile mele, dar și alte informații, cum ar fi actul de identitate, permisul auto, linkuri de rețele sociale, diplome sau alte documente care să certifice experiența, cât și cazierul, iar apoi am dat un interviu cu unul dintre responsabilii site-ului respectiv”, explică ea.
Bucureșteanca explică felul cum părinții i-au insuflat de mică dragostea pentru animale și cum ele merită respect, grijă și apreciere. „Când eram micuță și ieșeam cu ai mei la plimbare, aproape de fiecare dată întâlneam căței care se țineau după noi până înapoi acasă, după ce-i mângâiam; unii chiar au devenit ai blocului”, își aduce aminte.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/despina6-1024x768.jpg)
În facultate au găsit-o pe Cora, o cățelușă pe care au hotărât să o păstreze, iar apoi alte animăluțe au ajuns în custodia familiei, printre care și pisici, dar și o broască țestoasă.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_330b1608e7b02166e63bc2ea73364dab.jpg)
„Cunoscuții și membrii familiei au început să apeleze la mine, să am grijă de animalele lor când plecau în vacanțe, deoarece știau că am răbdare și că alături de mine vor fi în siguranță. Într-o zi, din pură întâmplare, am descoperit site-urile de profil, cele care oferă servicii de pet sitting, am completat profilul, iar de acolo totul a mers firesc”.
Fiecare job este diferit și depinde de cerințele clientului
Prima experiență în domeniul pet sittingului profesionist a fost pentru Timea destul de ciudată, deoarece nici ea, nici clienta, o prietenă de-ale surorii sale care a găsit-o pe platforma dedicată, nu aveau experiență; din fericire, totul a decurs foarte bine până la urmă.
„Comunicarea cu proprietarul este esențială, iar odată ce baza a fost clădită, totul merge de la sine”, zicea ea. Despina a avut prima oară grijă de cățelușa și de pisica unei tinere care a contactat-o tot pe site-ul dedicat pet sitterilor și mărturisește că experiența a decurs foarte bine. „Am discutat puțin la telefon, iar apoi am fost la o primă întâlnire pentru a ne cunoaște și a mă familiariza puțin cu blănoșii”.
În ceea ce privește jobul concret, ambele femei susțin că trebuie să-ți placă animalele, iar nevoile, cât și grija acestora depind de fiecare în parte, dar și de proprietari.
„Dacă e vorba de pisici sau de câini care stau în curte, mă duc doar o dată pe zi, dar dacă este vorba de un cățel care trebuie scos la plimbare, care trebuie să ia un medicament sau care are un anumit obicei alimentar, mă duc și de două-trei ori zilnic. Sunt cazuri în care petrec și toată ziua cu un animăluț, fiindcă ori sunt obișnuiți să fie mereu cineva cu ei, ori au o personalitate anxioasă.
De exemplu, am avut în grijă un cățel cu doar două picioare. Deși era surprinzător de mobil și avea un cărucior cu roți, a fost nevoie de ajutorul meu mai mult decât pentru un cățel normal. Fiecare pet sitting este diferit și depinde foarte mult de cererile proprietarului sau de obiceiurile animalului”, explică Timea.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/timea4-1024x768.jpg)
Strategia cititului pentru a atrage atenția felinelor
Și serviciile pe care Despina le oferă variază în funcție de situație, de la scurte vizite, la a locui o perioadă cu animalul respectiv sau a lua animalul în propria casă, la dog walking.
„Timpul minim de pet sitting este de două ore, iar pentru plimbări – de jumătate de oră, dar perioada de ședere se poate prelungi la cererea clientului. Mă ocup de igienă, hrană, apă, dar și de administrarea medicamentelor atunci când situația o cere și dacă eu consider că nu este ceva care mi-ar depăși pregătirea.
În afară de atenție și afecțiune, încerc să ofer animalelor o experiență cât mai apropiată de cea pe care o au zi de zi cu familia lor – mă joc, le vorbesc, ne relaxăm împreună, uneori le pun muzică sau citesc lângă ele și mă străduiesc să fie liniștite și mulțumite”, explică ea.
Timea menționează și cum e ușor mai dificil când vine vorba de pisici, deoarece multe nu sunt dispuse să socializeze din prima. În astfel de cazuri, ea citește, iar felinele vin singure să-i ceară atenție.
Genul ăsta de job e un fel de chemare, o pasiune pentru care, dacă o ai, restul vine de la sine. Acolo unde lipsește experiența, compensează iubirea, motorul care pune totul în mișcare.
Despina adaugă:
Prima vizită este esențială
Ambele femei au clienți atât prin platformele dedicate, cât și prin recomandări, deoarece majoritatea celor apropiați știu de pasiunea lor pentru animăluțe și dau vorba mai departe. Timea mărturisește că are mai multe cereri prin intermediul prietenilor, deoarece nu „este un flux atât de mare de oameni care sunt deschiși să-și lase pe mâna unui necunoscut atât animăluțul, cât și casa”.
Odată ce a fost stabilit un prim contact, urmează o serie de întrebări din partea lor, de la starea de sănătate a animalelor sau dacă sunt sterilizate ori vaccinate. Tânăra studentă spune că întreabă și despre ce animal este vorba, perioada de ședere sau de câte vizite ar fi nevoie, dar și obiceiuri alimentare ale animăluțului, cum e obișnuit să primească mâncarea, dacă are nevoie de tratamente sau medicamente ori dacă trebuie scos la plimbare.
Apoi urmează o primă vizită, cea de tatonare, după cum adaugă Despina. „Atunci pot afla mai multe despre ce e vorba, care sunt cerințele, pot observa comportamentul animalului și-mi pot face idee dacă va fi o colaborare bună sau nu”, spune ea.
Același lucru îl susține și Timea, care vorbește despre cum vizita este esențială pentru ca proprietarul să nu o perceapă ca pe un intrus, dar și pentru că așa poate înțelege bunul mers al lucrurilor, de la locurile unde are voie sau nu animalul la unde este ținută mâncarea, care sunt jucăriile preferate sau unde l-ar putea găsi ascuns.
Timea a avut de îngrijit chiar și un șarpe de porumb
Din partea proprietarilor, cele două primesc întrebări despre serviciile incluse în vizită, preț, dar și dacă se descurcă cu administrarea de medicamente sau sunt dispuse să meargă în afara orașului.
Timea spune că proprietarii au mai ușor încredere în ea, pentru că este studentă la medicină veterinară, în timp ce Despina mărturisește că mulți sunt interesați să-i comunice tabieturile animăluțelor, să se asigure că nu au uitat nimic important, iar apoi așteaptă ca ei să fie întrebați.
Ambele au avut în grijă multe animale, în cei peste cinci ani de experiență, de la pisici și căței, la hamsteri, iepuri, papagali, arici, porcușori de Guineea sau broaște țestoase; Timea a avut grijă chiar și de un șarpe de porumb.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/timea6-768x1024.jpg)
La capitolul preconcepții, Despina crede că mulți consideră jobul ca pe un hobby și nu-l iau în serios. „Am fost judecată pentru meseria asta, dar am realizat că fiecare poate să accepte atât cât reușește să înțeleagă, iar limitele sunt setate din cauze unei educații precare”. Și Timea a trecut prin asta. Spune că atunci când le povestește celor din jur despre jobul de pet sitter, este privită superficial, în ideea de „ah, mergi să le dai de mâncare și ai plecat.”
„Lucrurile nu stau însă așa. În momentul în care-mi iau angajamentul, sunt responsabilă de absolut tot ceea ce se întâmplă cu animalul, așa că iau jobul foarte în serios. Iar atunci când proprietarul are încredere ca eu să am grijă de ființa pe care ei o iubesc, nu pot decât să mă comport cu animăluțul așa cum mă comport cu animalele mele.
Ca popor, mai avem mult de lucrat la modul în care tratăm și ne comportăm cu animalele. Atât din experiența asta, cât și din cea în cabinetele veterinare, mulți au nevoie să înțeleagă pe deplin ce înseamnă responsabilitatea unui animal de companie și toate dificultățile care pot să apară”, spune Timea Davidhazi.
O meserie care merită remunerată corespunzător
Despina are parte de susținerea mamei ei în jobul ales, iar Timea povestește cum părinții ei au perceput inițial ciudat jobul, mai ales când le spune că se duce să petreacă o săptămână în casa unui străin, pentru a avea grijă de animalele lui de companie, dar între timp au devenit relaxați și chiar o întreabă de animăluțele pe care le are în grijă. „Cea mai mare susținere am primit-o din partea prietenilor și tot ei au fost cei care au dat vestea mai departe”, adaugă ea.
Femeia din București mărturisește că i-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă cum un pet sitter este un prestator de servicii care merită să fie remunerat corespunzător, în timp ce studenta subliniază cum un pet sitter a ales să facă asta pentru că ține la animale și le iubește.
„Este cea mai bună variantă în cazul în care proprietarul dorește să plece, iar animăluțul nu este foarte social sau nu se înțelege cu alte animale și devin ușor anxios. Plus de asta, se evită alte probleme de sănătate care pot apărea când animalul este dus la o pensiune de animale sau canisă”, explică ea.
Implică un grad ridicat de risc
Timea și Despina subliniază importanța comunicării cu proprietarii, cât și cunoașterea lor înainte de a lua jobul. Din fericire, niciuna dintre ele nu a fost pusă într-o situație periculoasă până acum. „Este un job foarte riscant, deoarece presupune să intri în locuința unui străin. La prima vizită merg întotdeauna însoțită, iar pentru următoarele am grijă să fiu atentă la împrejurimi și să am telefonul încărcat”, spune bucureșteanca.
La partea de puncte forte ale meseriei, pe lângă flexibilitatea programului, ambele femei adoră să interacționeze cu diferite tipuri de animale, care au personalități diferite, dar și cu proprietarii lor.
„Îmi place să povestesc cu ei și îmi oferă o satisfacție foarte mare atunci când îi văd fericiți și cu câtă dragoste vorbesc despre animăluțele lor”, zice timișoreanca. La bile negre, Despina aduce în discuție cum mulți subestimează meseria asta, iar studenta vorbește despre cum aleg să o întrebe tot felul de lucruri din domeniul medical.
„Îmi place să ajut și o fac cu cel mai mare drag, dar așa cum le spun și lor, nu sunt încă medic veterinar, iar cel mai bine este să viziteze un specialist pentru a face controlul periodic al animalului. Întotdeauna prevenția este mai bună decât tratarea”, adaugă ea.
În ceea ce privește plata, Timea cere între 60 și 80 de lei pe vizită, adică o oră, o oră jumătate cu animalul, în funcție de distanța față de unde locuiește, iar dacă proprietarul îi cere să petreacă toată ziua, atunci tariful este de 150 de lei.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/timea7-1024x759.jpg)
Mentalitatea în România se schimbă în bine
Despina și Timea susțin că la un pet sitter poate apela oricine are nevoie și nu are cu cine să-și lase animalul de companie, de la cei care pleacă în vacanță la cei care n-au avut o experiență plăcută cu hotelurile pentru animale sau cei care pur și simplu își doresc ca animăluțul lor să aibă parte de tot confortul.
Din experiența avută până acum, bucureșteanca a observat că românii nu au primit educație în ceea ce privește protejarea și respectarea drepturilor animalelor. Cu toate astea, a văzut cum mulți și-au dezvoltat empatia pentru ființele vulnerabile și au început să le trateze ca pe orice alt membru al familiei.
Studenta la medicină veterinară a studiat și în străinătate, unde a practicat jobul în timpul liber. Mărturisește că a învățat cum românii încet, încet se schimbă în bine.
„Mă bucură tare că tendințele din afară încep să apară și printre români atunci când vine vorba de animale. O parte dintre clienții mei au salvat animale din adăposturi sau de pe străzi și chiar le-au oferit o viață mai bună. Da, românii rămân în continuare destul de reticenți la ideea unui străin și e un pic mai greu să le câștigi încrederea, comparativ cu clienții pe care i-am avut în străinătate”, explică ea.
Apropo de încredere, Timea pune accentul din nou pe comunicare și spune că un pet sitter trebuie să fie capabil să răspundă la toate întrebările clientului, fără să-l trateze cu superioritate, în timp ce-i explică serviciile pe care le oferă.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/timea5-768x1024.jpg)
„Un pet sitter bun este un adevărat iubitor de animale, pune pasiune în interacțiunea cu ele, este atent la detalii, punctual, are abilități bune de comunicare, respectă spațiul în care îşi desfăşoară activitatea şi ştie cum să se adapteze la diverse situații neprevăzute”, adaugă Despina.
Un animal de companie înseamnă o responsabilitate
Despina este recunoscătoare pentru jobul de pet sitter și spune că-l consideră menirea ei pe pământ, motiv pentru care vrea să se dezvolte în domeniu și să aibă parte de experiențe cât mai frumoase. Datorită lui a învățat să fie mai relaxată, și-a învins puțin fobia socială și a înțeles încă o dată că nu contează atât de mult satisfacția materială, cât mulțumirea sufletească.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2025/01/despina1-768x1024.jpg)
Și Timea dorește să continue în domeniu, îi place să ajute și spune că a învățat de la cum să se organizeze, la cum să se promoveze. A dezvoltat curaj și încredere în ea, să comunice mai bine. „Cea mai importantă lecție e că ceea ce oferi, aia primești. Dacă oferi seriozitate, încredere, empatie și energie bună, asta vei primi”, crede ea.
Bucureșteanca simte că treptat mentalitatea în rândul oamenilor s-a schimbat, în ceea ce privește jobul pe care-l practică, și, deși simte că mai este drum lung până ca România să egaleze celelalte țări din Europa, pașii făcuți până acum sunt înspre bine. Același lucru îl susține și timișoreanca, mândră de faptul că clienții ei sunt proprietari responsabili.
Cu toate astea, din experiența în cabinetul veterinar, susține că mai avem mult de lucru.
Foarte mulți români își țin câinele de companie în lanț sau doar îi dau de mâncare, fără afecțiune, pentru că l-au luat cadou pentru copii, ei s-au plictisit și așa a ajuns lăsat în curte sau pasat la bunici. Românii mai au de lucru în înțelegerea faptului că un animal înseamnă cu adevărat o responsabilitate mare.
Despina:
Cât despre un sfat pentru cineva care vrea să le calce pe urme, Despina i-ar spune să fie deschis la minte, să nu judece după aparențe, dar nici să nu accepte ceva cu care nu se simte confortabil.
„Dacă lucrurile merg mai anevoios, să nu se dea bătut, să continue să învețe și că nu uite de ce a început meseria asta. Întotdeauna să se lase ghidat de empatie, atât față de animal, cât și față de client”, încheie ea. Studenta l-ar sfătui să nu se lase descurajat, chit că pare că nu va fi contactat de nimeni la început, dar și să încerce să-și facă publicitate prin toate mijloacele, atât verbat, cât și prin social media. „Să știe cu certitudine ce este dispus să facă, să-și organizeze bine timpul, dar și toate detaliile.”
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

BucovNaiv • 26.01.2025, 23:29
Si mai multi au nevoie sa inteleaga resposabilitatea de a creste si a educa copii!
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_ff5a27ac3e35c77cbb425e155ee0e949.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_9591454a7e454fd1f354e9088f20b3de.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_0d8942b8ff7f52207d27b16f00f5a281.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_ad96cc214512912f5e5850dca7300082.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_6e528199a27a86866865c36a195f577c.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_6dcf0d14bc7ae9146711ded66bc2ca52.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_cab10a9e411d1aa0e2edfe0bd199b23a.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_0989309369896861dfee9611fdc6d62e.jpg)