Ce s-a întâmplat ultima dată când Trump a impus tarife la oțel și aluminiu: prețurile au crescut, iar industria a produs șomeri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Anunțul președintelui Donald Trump privind impunerea unor tarife de 25% la importurile de oțel și aluminiu reprezintă mai mult decât o altă politică comercială - semnalează o potențială revigorare a naționalismului său economic din primul mandat, de data aceasta mai intensă, scrie Reuters.
Cuprins:
- Precedentul din 2018
- Producția internă a crescut
- Prețurile au crescut
- Trump însuși le-a ridicat în 2019 pentru Canada și Mexic
- Costurile ridicate au încetinit alte industrii
- Investițiile necesită timp și bani mulți
- Construcțiile și transporturile, cele mai lovite
- Crearea de locuri de muncă a fost slabă
- 75.000 de șomeri în industrie
- Tarifele înseamnă compromisuri
- Îngrijorări privind o posibilă recesiune
Noile măsuri intră în vigoare miercuri, lansând o nouă ofensivă în războiul comercial al lui Trump.
Mai mult, pentru Canada tarifele au fost dublate, la 50%, după ce statul canadian Ontario a anunțat impunerea unei taxe de 25% pe electricitatea livrată în Statele Unite și care ajunge inclusiv la New York.
Însă Trump a renunțat la aceste planuri după ce un oficial canadian a renunțat, de asemenea, la propriile sale planuri.
Pentru importurile din China, tarifele la metale se vor adăuga la taxele existente de 20%.
Precedentul din 2018
Nu este prima dată când Trump a impus taxe vamale pe oțel și aluminiu, ambele fiind cruciale pentru industrii precum construcțiile și sectorul auto. În 2018, în timpul primului său mandat, Trump a impus un tarif de 25% pe oțel și un tarif de 10% pe importurile de aluminiu.
Atât atunci, cât și acum, administrația Trump a declarat că obiectivele sale erau de a proteja producătorii interni de oțel și aluminiu din SUA din motive de securitate națională, precum și de a stimula producția internă și de a crea mai multe locuri de muncă.
Producția internă a crescut
Unele dintre aceste obiective au fost atinse data trecută: producția internă a acestor metale a crescut, la fel ca și ocuparea forței de muncă în industriile producătoare de metale, deși pentru scurt timp.
Dar tarifele din 2018 au avut, de asemenea, efecte negative în aval asupra industriilor care au nevoie de aceste metale ca materii prime. Tarifele planificate în prezent sunt și mai extinse - această rundă are rate mai ridicate și include produse metalice finite, precum și materii prime.
Prețurile au crescut
Atât prețurile aluminiului, cât și cele ale oțelului au crescut în primii ani ai primei administrații Trump, dar anticiparea și impunerea ulterioară a tarifelor asupra acestor metale au făcut ca prețurile lor interne să crească mai dramatic.
Prețurile oțelului din SUA au crescut cu 5% în luna de după intrarea în vigoare a tarifelor, iar cele ale aluminiului cu 10%.
După numai câteva luni, prețurile aluminiului din SUA au început să scadă, urmate la scurt timp de prețul oțelului intern. Cu toate acestea, diferența dintre prețurile din SUA și cele mondiale pentru ambele a rămas mai mare decât fusese înainte de aplicarea tarifelor.
De asemenea, prețurile au scăzut mai lent decât crescuseră, în special în cazul oțelului, care fusese tarifat la o rată mai mare de 25%. Oțelul din SUA nu a revenit la prețul său anterior aplicării tarifelor până în ianuarie 2019.
Trump însuși le-a ridicat în 2019 pentru Canada și Mexic
Până la jumătatea anului 2019, tarifele au fost ridicate pentru importurile din Canada și Mexic, care reprezentau 27% din importurile de oțel și 43% din importurile de aluminiu ale SUA.
Administrația Biden a pus ulterior capăt tarifelor pentru metalele din Uniunea Europeană în 2021, pe fondul prețurilor record la oțel, alimentate de perturbările lanțului de aprovizionare COVID-19.
Costurile ridicate au încetinit alte industrii
Scăderea prețurilor la aluminiu și oțel s-a datorat în parte creșterii producției interne de aluminiu și oțel.
Comparativ cu 2017, SUA și-au majorat producția de oțel cu 6 milioane de tone metrice în 2019 și producția de aluminiu cu 350.000 de tone metrice.
„Tarifele pot încuraja producătorii americani de oțel și aluminiu să își mărească capacitatea sau să repornească fabricile inactive”, a declarat William Hauk, profesor de economie la Universitatea din Carolina de Sud, specializat în economia comerțului internațional.
Investițiile necesită timp și bani mulți
Cu toate acestea, a spus Hauk, extinderea capacității de producție internă necesită timp și capital. Deși producția internă de oțel și aluminiu a crescut, acest lucru nu s-a întâmplat suficient de repede pentru a reduce rapid prețurile.
Costul enorm și disponibilitatea limitată a energiei electrice necesare pentru alimentarea combinatelor, în special pentru aluminiu, au reprezentat un obstacol semnificativ.
Această întârziere a fost un motiv important, a spus Hauk, pentru care Trump a ridicat tarifele pentru Mexic și Canada în iunie 2019.
Construcțiile și transporturile, cele mai lovite
Între timp, creșterea generală a prețurilor a însemnat costuri mai mari ale inputurilor pentru sectoare precum industria prelucrătoare, construcțiile și transporturile - surse majore ale cererii pentru aceste metale - contribuind la reducerea creșterii după impunerea tarifelor.
Acest impact nu este surprinzător, potrivit lui Hauk. „Costurile mai mari ale factorilor de producție”, a spus el, pot avea ca rezultat «atât prețuri mai mari pentru consumatori, cât și o producție redusă».
Crearea de locuri de muncă a fost slabă
Tarifele la importurile de metale au contribuit la crearea de locuri de muncă în industria producției de metale.
Numărul persoanelor care lucrează în fabricile de fier și oțel, precum și al celor din producția de aluminiu a crescut din 2017 până în 2019 cu 6 % și, respectiv, 5 %.
Cu toate acestea, ca și în cazul producției de metale, aceste câștiguri modeste nu au fost susținute pentru mult timp.
După eliminarea tarifelor impuse Canadei și Mexicului, restricțiile rămase nu au fost suficiente pentru a stimula ocuparea forței de muncă în sectorul prelucrării metalelor, în contextul unui deficit al cererii interne datorat întreruperilor legate de pandemie în 2020 și 2021.
Creșterea prețurilor interne la oțel și aluminiu a afectat negativ și ocuparea forței de muncă în industriile care depindeau de acestea ca input pentru producție, cum ar fi industria prelucrătoare.
75.000 de șomeri în industrie
Un studiu din 2019 al Rezervei Federale – banca centrală a SUA - a estimat că majorarea costurilor ca urmare a tarifelor din 2018 a redus numărul locurilor de muncă din industria prelucrătoare, în raport cu ceea ce ar fi fost fără tarife, și a crescut costurile de producție pentru bunurile pe bază de metal.
Alte studii au ajuns la constatări similare, inclusiv unul din 2020, care a estimat că este posibil ca creșterea costurilor determinată de tarife să fi dus la reducerea cu până la 75.000 a numărului de locuri de muncă în industria prelucrătoare.
Tarifele înseamnă compromisuri
Stimularea pe termen scurt pe care tarifele din 2018 au dat-o industriei naționale de prelucrare a metalelor din SUA s-a făcut cu prețul unor prețuri interne mai mari pentru aceste metale, care au avut efecte negative în aval asupra industriilor care depind de acestea.
E posibil ca această cea mai recentă rundă de tarife pentru metale să aibă efecte similare, care vor fi probabil amplificate de celelalte tarife comerciale pe care administrația Trump le-a pus deja în aplicare sau intenționează să le pună în aplicare în lunile următoare, notează sursa citată.
Îngrijorări privind o posibilă recesiune
Un sondaj recent a arătat că îngrijorările privind recesiunea sunt în creștere, datorită tarifelor, deși Trump a înlăturat îngrijorările, spunând că economia SUA este „în tranziție”.
Bursa americană a pierdut 4.000 de miliarde de dolari zilele trecute, din cauza îngrijorărilor privind o posibilă recesiune cauzată de tarifele vamale.
