Sfântul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu. Cei doi fraţi şi-au lăsat corabia şi au mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască, l-au urmat pretutindeni, luând aminte la învăţăturile Lui lşi au văzut minunile înfăptuite de El. Pe aceşti doi fraţi apostoli i-a iubit Domnul atât de mult, încât unuia dintre ei i-a dat pieptul Său spre rezemare, iar acestuia i-a făgăduit paharul Său, pe care l-a băut pe Cruce. Şi ei au iubit atât de mult pe Domnul lor, încât au voit să pogoare foc din cer asupra celor ce nu credeau în Hristos, ca să-i piardă. Şi ar fi făcut aceasta, dacă nu i-ar fi oprit îndelung răbdătorul Hristos, explică www.doxologia.ro.
Domnul Iisus Hristos le descoperea celor doi fraţi mai mult din dumnezeieştile Lui taine decât celorlalţi apostoli. De exemplu, pe Tabor, vrând să-Şi arate slava dumnezeirii Sale, Fiul lui Dumnezeu a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob si pe Ioan.
Lupta lui Iacob cu vrăjitorul Ermoghen
După răstignirea, învierea şi înălţarea Domnului şi după primirea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Iacob s-a dus în Spania şi în alte părţi, propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu, apoi s-a întors în Ierusalim, unde îi ocăra şi mustra pe cei ce se încăpăţânau să nu-l recunoască pe Mesia. Vrând să-l piardă, fariseii au momit cu aur un filozof vrăjitor, pe nume Ermoghen, ca să-l înfrunte şi să facă de ruşine toată învăţătura lui.
Plin de trufie, vrăjitorul a refuzat să vorbească personal cu apostolul Domnului şi şi-a trimis un ucenic, Filit. Ucenicul nu a putut să se împotriveacă înţelepciunii Sfântului Duh, care era în apostol şi s-a întors la stăpânul său, pe care l-a sfătuit să devină el însuşi ucenic al lui Iacob. Ermoghen a chemat diavolii, să-l lege pe Filit, zicând: ”Voi vedea de te va izbăvi Iacob acela””. Filit a reuşit însă să-l înştiinţeze pe apostol, iar acesta a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i să o ia şi să spună cuvintele: ”Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi, Domnul ridică pe cei surpaţi”. Rostind acestea, Filit îdată s-a eliberat din legarea cea nevzută, iar diavolii s-au înfricoşat şi au fugit. Iar Filit, batjocorind pe Ermoghen, a alergat la Sfântul Iacob şi s-a botezat.
Convertirea lui Ermoghen la dreapta credinţă
Ermoghen, umplându-se de mânie şi ură, le-a poruncit diavolilor să-i aducă pe Iacob şi pe Filit legaţi la el. Dar, apropriindu-se diavolii de casa în care se aflau cei doi, au fost prinşi de îndată de Îngerul Domnului, trimis prin porunca lui Dumnezeu, care i-a supus la mari cazne. Iar diavolii strigau: „Iacobe, Apostole al lui Hristos, fii milostiv nouă, pentru că noi cu porunca lui Ermoghen am venit să te legăm!” Iar Sfântul Iacob a zis: „Îngerul lui Dumnezeu cel ce v-a legat pe voi, acela să vă dezlege şi, ducându-vă, aduceţi aici la mine pe Ermoghen fără de nicio vătămare”.
Odată dezlegaţi, diavolii au alergat la Ermoghen, l-au legat şi l-au adus înaintea apostolului. Acesta l-a eliberat, zicându-i: „Domnul nostru nu voieşte ca să aibă slugi fără voie, ci de voia cea bună. Deci tu du-te oriunde voieşti”. Dar Ermoghen l-a rugat să îl apere de mânia diavolilor, care l-ar ucide imediat. Atunci apostolul i-a dat toiagul său, iar Ermoghen, mergând cu toiagul acela la casa sa, nici o supărare sau frică n-a avut de la diavoli. Şi, cunoscand astfel puterea lui Hristos şi neputinţa diavolească, a adunat toate cărţile vrăjitoriei sale şi le-a dus la Sfântul Iacob, a devenit ucenicul lui, a primit Sfântul Botez şi a început a face minuni în numele lui Hristos.
Sfântul a fost ucis cu sabia, din porunca împăratului Irod
La cererea evreilor mânioşi, împăratul Irod l-a osândit la moarte pe Iacob. Iar apostolul şi-a primit osânda cu atâta bărbăţie, încât unul dintre cei ce-l pârâseră, Iosia, s-a convertit la credinţa în Hristos, fapt pentru care a fost condamnat şi el, pe loc, la moarte. Mergând împreuna spre locul execuţiei, Apostolul Iacob a mântuit de boală pe un slăbănog care zăcea lângă cale. Iar când călăul se pregătea să-i taie capul, Iosia l-a rugat pe sfântul apsotol să-l pentru că l-a ponegrit în faţa împăratului. Iar apostolul l-a sărutat, zicând: „Pace ţie”. Şi şi-au plecat amândoi capetele spre tăiere şi astfel s-au sfârşit. Iar ucenicii Sfântului Apostol Iacob au dus trupul învăţătorului lor în Spania, unde şi până acum se dăruiesc din mormântul lui tămăduiri de boli şi se săvârşesc minuni întru slava lui Hristos Dumnezeu.