Cum îi văd sătenii din Cincu pe vecinii lor francezi din baza NATO: „Cântă la terasă până la patru dimineaţa”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Povestea condițiilor dificile în care ar trăi militarii francezi trimiși în România nu pare să-i impresioneze pe locuitorii din Cincu, al căror cotidian a fost dat peste cap de scumpiri. Spun că sunt deranjați de bubuiturile de la antrenamente și se tem că ar putea deveni o țintă pentru ruși, iar când sunt întrebați cine profită, toți arată către restaurantele din comună.
Cuprins:
Condiţiile de cazare şi masă din baza militară NATO de la Cincu, Braşov, au ajuns subiect de investigaţii în presa franceză. Tema a fost preluată de deputaţi francezi, care au expus-o spre dezbatere în Adunarea Naţională. Mâncare prea puţină, frig în corturi şi mizerie, de asta s-au plâns unii dintre cei peste 600 de militari francezi veniţi la Cincu în cadrul operaţiunii Aigle.
Neplăcerile vecinilor cu uniformă îi lasă destul de indiferenţi pe sătenii din comuna ardeleană. Pe hârtie, în Cincu trăiesc în jur de 1.300 de oameni. În realitate, susţine doamna Veta, „am mai rămas două babe şi trei moşi, sunt multe case goale, au plecat cei în putere la muncă afară”.
„Măcar să ne-anunţe când trag”
Femeia de 65 de ani locuieşte chiar în marginea satului. Din poartă, vede toate manevrele vehiculelor militare de pe dealul din apropiere. Nu numai că le vede, dar le şi aude. „Noaptea, când trag, parcă îţi bate cineva la uşă, cioc-cioc-cioc. Iar ziua, trag, dom’le, de se zguduie geamurile, ştiţi ce-nseamnă asta? Măcar să vină să anunţe când trag, să ne spună să închidem uşile, să deschidem geamurile sau ştiu şi eu ce putem face”.
Doamna Veta precizează că zgomotul exerciţiilor din bază s-a intensificat în ultimele luni. Avioanele huruie în continuu pe cerul comunei, iar „când dai să te hodineşti ziua, bum, bum, bum, ca la cutremur, auzi geamurile. Ziua nu-i chip să dormi, noaptea, nici atâta. De la opt seara încep până hăt, la doişpe, unu”.
Din grădina doamnei Veta se zăresc blindatele pe deal şi, la câteva sute de metri, o turmă de oi camuflată în verdeaţă. „E stân-acolo, stân-acolo, stână dincolo... Francezii îşi dau mâncarea la ciobani...”, „O vând?”, „Probabil da”, „Poate le dau ciobanii brânză?”, „E, brânză, de unde? Că nu mai încheagă nimeni acu’. Îşi dau mâncarea la ciobani. Ei şi-o fac, nu noi, au bucătarii lor. De ce-o dau, pentru ce-o dau?”.
„Dacă ruşii greşesc cu un centigrad ţinta…”
Sătenii din Cincu nu cred în foamea militarilor francezi nu neapărat din cauza camembert-ului din bulzul ciobanilor. Dar şi pentru că îi văd, zi de zi, începând cu orele trei, patru după-amiaza, la terasele şi pizzeriile din centru.
Cincu are o piaţetă pietruită, cu un parc, o arteziană străjuită de peşti din piatră, pe care s-au depus licheni, un monument al eroilor şi câteva indicatoare care arată drumul spre biserica evanghelică în stil romanic.
În afară de primărie şi de fosta clădire a Poştei, în centru se află mici magazine universale şi restaurante, despre care localnicii consideră că sunt singurele care au avut de câştigat de pe urma prezenţei bazei NATO în extravilanul comunei.
„Au avut vânzare, le merge bine. Pentru noi, ceilalţi, nicio bucurie, decât gălăgie”, râde o femeie, care traversează piaţa la braţ cu o prietenă. „În plus, dacă atacă ruşii şi greşesc un centigrad ţinta, ne nimeresc pe noi. Deci asta ne iese. Drumurile ni le-au stricat, le vedeţi cum sunt. Zgomot e tot timpul, ziua, noaptea”.
Pizza Artilerie şi Burger Commando
Un bărbat oprit la bere la uşa unui minimarket, lângă colegii lui, arată cu mâna spre una dintre terase. „Acolo, la aia se duc francezii mai des. Beau şi mănâncă şi cântă pe limba lor până dimineaţa. Cum au terminat exerciţiile, apar maşinile de armată lângă terasă”.
O doamnă care locuieşte la două străzi de pizzeria preferată de militari confirmă că veselia şi cântecele în franceză se aud noaptea până la ea la fereastră. „Nu fac scandal, doar cântă”, adaugă femeia. Uneori, spune ea, petrecerea se mută la corturi, iar cei de la pizzerii livrează cantităţi importante de mâncare şi băutură la poarta bazei.
Pizzeria unde vin cel mai des soldaţii francezi e pictată în kaki, are scris Popotă în dreptul bucătăriei, iar meniul este şi el în ton cu realităţile geopolitice. Clienţii au de ales între Pizza Army, cu mozzarella, chorizo şi cârnaţi picanţi, Soldier’s Pizza, cu mozzarella şi şuncă, Commando Pizza, cu mozzarella, salam uscat, bacon şi prosciutto crudo, sau Artillery Pizza, cu mozzarella, chorizo, bacon şi prosciutto crudo.
Sunt preparate destul de asemănătoare, ceea ce le deosebeşte este iuţeala, Artillery fiind cea mai iute. Iar pizza soldatului e mai săracă în ingrediente, fiind şi cea mai ieftină - 22,5 lei, dimensiunea L. La fel, hamburgerii sunt tot de tip Army, Commando, Soldier’s şi Artillery şi au acelaşi preţ ca felurile de pizza corespondente.
Micii, 6 lei bucata, ciorba de burtă, 13 lei porţia, cartofii prăjiţi, 7 lei porţia, murăturile, 6 lei porţia, sunt numiţi ca atare în meniu, fără trimiteri la manutanţă. Berea costă de la 6,5 lei doza de 500 ml la 31 de lei draftul de 2,5 litri.
O maşină pentru livrări, cu numele localului scris pe ea, stă parcată la intrarea în pizzerie.
„S-a scumpit pâinea de două ori într-o lună”
Nicolae, 83 de ani, ieşit la poartă cu toiagul în mână, crede că problemele de aprovizionare ale francezilor au fost, sunt şi rămân ale lor. „Noi ce ne facem, că s-a scumpit pâinea de două ori într-o lună?”, oftează bătrânul. „Pâinea de 2 kilograme a ajuns 17 lei. Aia mai mică, de 1 kg, e 11 lei cincizeci. Mie îmi ajunge una o săptămână, dar dacă e unul care munceşte, are activitate, trebuie să mănânce mai mult?”.
În Cincu, se găseşte şi pâine mai ieftină, franzelă albă la 2,5 lei. Nicolae se referă la pâinea ardelenească, grea, densă, de care mănâncă de când era copil. Are o pensie de 1.200 de lei, după ce a fost timp de 44 de ani „slugă la stat”, adică a lucrat într-o întreprindere din judeţul Braşov. „Îşi bat joc de oameni, domnule, asta fac. Că n-au de unde să mărească pensiile cu o câtime, când ei, care au atâţia bani, îşi cresc lor salariile şi pensiile speciale. Ne duc de-atât amar de luni cu zăhărelul. E ruşinea ruşinilor!”.
Casa lui Nicolae e legată la reţeaua de gaze, dar omul mărturiseşte că n-are curaj să dea drumul la sobă. Mai aşteaptă. „Îţi mai dă mâna acuma să te-ncălzeşti, când s-au scumpit toate?”.
Oamenii din Cincu sunt mai obişnuiţi cu frigul decât cu căldura. Iar despre amestecul militarilor în viaţa satului, Nicolae afirmă că datează de dinainte de 1989: „Veneau şi africani, pe vremuri. Acum francezi. Umblă prin sat, îi văd mereu trecând prin faţa porţii. Nu am treabă cu ei. Nu mă deranjează. Atâta doar că se cam cutremură casele când trag. Cam da, se scutură geamurile. Bubuituri puternice. În rest, nu mă interesează pe mine de ei”.
Petreceri, dar şi jogging prin sat
Două case mai încolo, Valeriu se opreşte din săpat şi se uită la cerul brăzdat de supersonice. O pisică îşi face de treabă pe lângă el, cu urechile ciulite. „Am îmbătrânit în satul ăsta”, spune bărbatul, care are 61 de ani.
„Că au venit francezii sau alţii în bază, nu s-a schimbat nimic. Drumurile sunt tot proaste, oamenii au plecat. Nu e de lucru. E cam pustiu la noi. Sap grădina unei vecine, că n-are cine. Să pună ceapă, cartofi, varză. Casa mea e cea verde, de colo. Îi tot văd pe militari coborând pe străzi, în echipament sportiv. Fug. Aleargă prin sat. Atâta. Şi seara ies în centru. Nu ştiu ce fac pe acolo, treaba lor. Noi, cu treaba noastră”.
Franţa este la conducerea grupului de luptă NATO din România şi urmează să trimită şi alţi soldaţi, plus tehnică militară, în bazele de pe teritoriul ţării noastre. Hrănirea şi cazarea trupelor au fost asumate de Armata franceză.
Potrivit cotidianului Ouest-France.fr, au existat reclamaţii asemănătoare cu privire la condiţiile de campare ale soldaţilor francezi şi în cadrul unei operaţiuni desfăşurate lângă Paris. „Să lăsăm deoparte retorica rusticităţii, puţină demnitate şi confort nu dăunează”, notează publicaţia citată. O propunere cu care şi sătenii din Cincu ar fi unanim de acord.
ivryernest 20.11.2022, 17:11
Așa se simțeau la început africanii.
vomitat 21.11.2022, 10:25
Pai si cum se simt acum africanii? :)
Jumbo 21.11.2022, 12:04
Cotropitorilor, plecati acasa, va urâm si ne e scarba de voi.
iore 21.11.2022, 13:22
De câte ori citesc câte un articol pe Libertatea observ in comentarii propaganda jegoasă rusească facută de un putinoid neobosit. De ce nu scrii in rusă, sigur iți place mai mult ?
iore 21.11.2022, 13:27
Și rușii ăia nu mai vin să te descotropească odată , Jumbo !