«Cei doi frăţiori merită să crească în casa lor»

Sunt mama a doi copii minunaţi. Din păcate, cel mare este imobilizat într-un scaun cu rotile pentru toată viaţa. Toţi medicii ne‑au spus că nu se mai poate face nimic pentru el şi ne-am resemnat cu acest gând. Însă asta nu mă împiedică să sper şi să-mi doresc ca el împreună cu celălalt copil al meu să crească frumos şi să fie doi băieţi inteligenţi. Datoria mea este să le ofer un acoperiş deasupra capului, să nu-i mai plimb din chirie în chirie. Ultima dată, am fost daţi afară din casă de proprietar pentru că «l-am ajutat» pe Moş Crăciun să treacă pe la copiii mei şi am întârziat câteva zile cu plata chiriei. De aceea, vă rog din tot sufletul, ajutaţi-mă, cei doi frăţiori merită să crească în casa lor, nu pe la uşile altora. Eu trebuie să stau cu Florian tot timpul, iar salariul soţului abia ne ajunge de la o lună la alta. Vă rog să nu treceţi nepăsători peste problema noastră. Mulţumesc mult!

Adriana Mariana Militaru, Bucureşti

«Mâncăm toată ziua numai pâine cu bulion»

nepoţelul meu, în vârstă de 5 ani. Micuţul nu are tată, iar mama lui l-a părăsit când era de numai câteva zile şi de atunci l-am crescut singură, aşa cum am putut. Abia ne descurcăm cu doar 200 de lei, cât este ajutorul social. Mâncăm toată ziua numai pâine cu bulion. De săptămâna trecută, l-am înscris la grădiniţă, dar mă doare sufletul că n-am bani să-i cumpăr şi lui de încălţat. Umblă cu pantofiorii rupţi şi cu pantalonii cârpiţi. Fac un apel disperat la toţi părinţii şi la oamenii cu suflet, să ne ajute cu orice pot. Nu refuzăm nimic.

Recomandări

Pe urmele banilor lui Bogdan Peșchir, finanțatorul campaniei lui Călin Georgescu. Ce personaje stau în spatele celui care a donat milionul de euro

Viorica Popescu, Breaza

«Aş vrea ca strigătul meu să fie auzit»

Ca tot omul, mi-am făcut şi eu rate la bănci pentru nevoi personale, la care plătesc 800 de lei lunar, însă, din cauza unor probleme în familie, am ajuns în imposibilitatea de a le mai plăti. De două luni, de când sunt restantă, am fost sunată în fiecare zi de cei de la bancă, dar nu vor să înţeleagă că am avut nişte necazuri. Am nevoie de 1.500 de lei ca să pot să le plătesc şi să revin cu ratele la zi. Apoi o să încerc să nu mai rămân cu ele în urmă. Aş vrea ca acest strigăt să fie auzit.

Iuliana Tatu, Bucureşti

Urmărește-ne pe Google News