Trei bătrâni suferinzi și vicioși care au schimbat lumea în opt zile de negocieri la Ialta

O poveste captivantă

Cartea Dianei Preston este construită ca o poveste, acoperind documentat contextul conferinței (3 – 11 februarie 1945), personajele, drumul acestora până la locul reuniunii, cazarea delegațiilor, relațiile dintre cei trei lideri (Roosevelt a căutat să-i fie pe plac lui Stalin, ca să nu-l supere, iar Churchill s-a adaptat cu greu la această atitudine a americanului), negocierile în plen, negocierile dintre miniștri de externe, prânzurile, discuțiile informale, dar și evenimentele de pe front care aveau loc în tot acest timp. A rezultat o carte de istorie cu valențe cinematografice, pentru că personajele sunt atât de bine construite și relațiile dintre acestea se desfășoară cu rapiditate, încât, pagină după pagină, curiozitatea cititorului este alimentată de o întrebare idioată: oare cum se vor termina cele opt zile de negocieri, cu happy-end sau cu o dramă? Răspunsul îl cunoaștem. Adevărul este că, după încheierea lecturii, am avut senzația că și eu, bietul cititor din secolul XXI, am fost acolo, la Ialta, învârtindu-mă printre acei oameni mari. 

Churchill, Stalin și Roosevelt

Cei trei lideri erau în februarie 1945 niște oameni bătrâni: Churchill (70 de ani), Stalin (66 de ani) și Roosevelt (63 de ani). Erau suferinzi. Roosevelt era paralizat de la brâu în jos, în urma unei vechi crize de poliomielită (suferită în 1921) și arăta foarte rău. Medicul lui Churchill i-a dat câteva luni de trăit, fapt care s-a adeverit. Stalin suferea de psoriazis cronic, amigdalită, reumatism, avea probleme la un picior și brațul stâng îi atârna rigid. Churchill era supraponderal, suferea de depresie și consuma barbiturice. Avusese deja un atac de cord. 

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

Toți trei erau vicioși. Britanicul consuma alcool în mod obișnuit. Îi plăceau whisky-ul Johnny Walker Black Label (fără gheață), șampania Pol Roger, vinurile fine și coniacul. Autoarea amintește o replică mai veche a lui Roosevelt către câțiva membri ai cabinetului său, când a auzit că Churchill fusese desemnat premier:

„Presupun că Churchill este cel mai bun om pe care îl are Anglia chiar dacă este beat jumătate din timp”.

Roosevelt nu-l concura pe Churchill la băutură, dar îi plăcea alcoolul, mai cu seamă cocktailurile pe care le prepara singur. Churchill detesta aceste băuturi și a fost surprins în mai multe rânduri vărsându-le în WC și turnându-și apă în pahar, ca să nu-l jignească pe american. 

Stalin bea vodcă și vin alb de Georgia (țara natală). Rareori se îmbăta. Toți trei erau fumători înrăiți. A nu se înțelege din aceste descrieri minuțioase că cei trei „boșorogi” suferinzi și vicioși și-au împărțit lumea în stare de ebrietate, la chiolhanurile din cele opt zile. Diana Preston descrie cu meticulozitate negocierile din fiecare zi. Nicăieri, pe parcursul conferinței, nu apare subiectul împărțirii sferelor de influență și nici „josnica” vânzare a României către URSS. Sovieticii ocupaseră deja jumătate din Europa la momentul conferinței. 

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Celebrul „șervețel al lui Churchill” nu a fost la Ialta – așa cum s-a înșurubat foarte bine în mentalul colectiv românesc. Oare cine ne-a băgat în cap că Churchill ne-a vândut lui Stalin la Ialta? Mister! Într-adevăr, legenda cu șervețelul lui Churchill are un sâmbure de adevăr. Dar nu s-a petrecut la Ialta, ci în octombrie 1944, la Moscova, la întâlnirea dintre Stalin și Churchill. Și n-a fost un șervețel, ci un bilețel. Diana Preston descrie în amănunt scena dintre Churchill și Stalin. O scenă memorabilă, demnă de o piesă a lui Cehov. După ce Stalin a bifat cu un creion albastru procentele scrise de Churchill (printre care 90% influență sovietică în România), i-a înapoiat biletul premierului. Britanicul făcuse acest gest în nume personal și nu în numele guvernului său. A fost cuprins imediat de remușcări pentru acest gest „obraznic”, după cum singur a recunoscut: 

„Nu s-ar putea crede că este mai degrabă cinic dacă va părea că am fi dispus de aceste probleme hotărâtoare pentru milioane de oameni într-o manieră atât de nepăsătoare?… Să ardem hârtia asta!”. 

Stalin i-a spus s-o păstreze și nu s-a mai pomenit nimic despre acele procente nici la Ialta și nici în altă ocazie.

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Și România a contribuit la buna desfășurare a conferinței de la Ialta! Pentru că nu există un eveniment în istoria lumii la care să nu fie prezent și un român. Mândria de a fi român! Nu este nicio ironie. Înaintea sosirii celor două delegații, soldații sovietici și membri ai NKVD-ului i-au supravegheat pe lucrătorii care reparau și amenajau, de dimineața până noaptea, clădirile în care urmau să fie cazați oaspeții. Diana Preston notează: 

„În ciuda vremii de iarnă, prizonierii de război români (sublinierea PB) pe jumătate înfometați, îmbrăcați doar în zdrențe, fuseseră puși la muncă pentru a restaura grădinile părăginite și îndelung neglijate”.

În aceste grădini, la începutul perioadei, mulți ofițeri americani și britanici au încercat să-și facă nevoile fiziologice pentru că sovieticii nu amenajaseră la interior WC-uri. Dar au fost întorși din… nevoi de către NKVD-iștii care păzeau clădirile. Criza de WC-uri și toalete i-a determinat pe generalii americani și britanici să stea la coadă, în fiecare zi, mai rău ca într-o cazarmă… sovietică. În plus, puricii și ploșnițele erau din belșug și a fost nevoie de intervenția asistenților aliați care au executat repetate dezinsecții. Alte „ploșnițe” montate în pereți de către NKVD au fost neutralizate de serviciile americane și britanice.      

Soarta Germaniei și războiul cu Japonia  

La Ialta, cele trei delegații au discutat despre soarta Germaniei după capitularea necondiționată, dezarmarea țării, distrugerea industriei de război și judecarea criminalilor de război. Rușii doreau despăgubiri astronomice din partea Germaniei de 20 de miliarde de dolari (350 de miliarde de dolari, la valoarea din prezent), britanicii n-au acceptat, iar americanii au fost mai îngăduitori, lăsând chestiunea în suspensie. Rușii au propus ca Germania să fie transformată într-o țară agrară, americanii s-au opus. Americanii au propus împărțirea Germaniei în trei regiuni, britanicii – în patru regiuni, introducând și Franța în joc. Stalin și Roosevelt îl antipatizau profund pe generalul Charles de Gaulle. Stalin chiar a spus că Franța n-a contribuit cu nimic la victoria împotriva nemților, deci nu merita vreo atenție. „Trei puteri sunt mai bune decât patru”, a conchis Stalin. 

Roosevelt a venit la negocieri cu intenția de a-i convinge pe ruși să intre în război împotriva Japoniei și să participe la fondarea Organizației Națiunilor Unite. Stalin a propus Bielorusia și Ucraina printre țările fondatoare. Churchill a refuzat, Roosevelt a insistat ca viitoarea conferință pentru înființarea ONU să aibă loc la San Francisco. S-a discutat problema Poloniei, dar fără niciun rezultat. Stalin avea deja instalat guvernul său marionetă la Varșovia. Trei chestiuni importante n-au fost discutate la Ialta: bomba atomică, soarta evreilor și viitorul celor trei țări baltice: Estonia, Lituania și Letonia. 

În ultima seară, Churchill a organizat „banchetul de adio”. Meniul a fost supervizat de premier: caviar, somon, sturion, purceluș de lapte cu sos de hrean, vol-au-vent din vânat, două supe succedate de pește alb în sos de șampanie, șașlâc de berbec cu pilaf și capră sălbatică de stepă. Apoi, curcan la cuptor, prepelițe și potârniche cu mazăre verde. La desert, înghețată, fructe, fursecuri, migdale prăjite și cafea. Toate au fost stropite cu mari cantități de vin, vodcă și șampanie. 

Au mâncat și au băut pe săturate. A doua zi, au semnat declarația comună a conferinței de la Ialta și au plecat la treburile lor, trăgând în urmă „Cortina de fier”. 

* „Opt zile la Ialta – Cum au configurat Churchill, Roosevelt și Stalin lumea postbelică”, de Diana Preston, Editura RAO, traducere de Oana Barbu prin Graal Soft, ediția 2021.

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.