Nunta la români. Principalele tradiţii, obiceiuri şi superstiţii

Despre ritualul de nuntă

Nunta este unul dintre cele mai vechi și mai semnificative obiceiuri sociale, reflectând nu doar uniunea dintre două persoane, ci și legătura profundă dintre familii, comunități și chiar cu divinitatea.

Ritualul de nuntă este o celebrare a iubirii, unității și continuității. De-a lungul timpului, acest ritual a evoluat, dar esența sa a rămas aceeași: unirea a două suflete și consolidarea relațiilor sociale și spirituale.

Primele dovezi ale căsătoriei organizate ca instituție socială datează din perioada Mesopotamiei antice, în jurul anului 2350 î.Hr. În acele vremuri, căsătoria era văzută mai mult ca un contract social și economic decât o uniune bazată pe dragoste sau afecțiune.

Rolul principal era acela de a asigura stabilitatea moștenirii și continuitatea familială. De exemplu, în Codul lui Hammurabi, căsătoria era reglementată strict prin legi, iar contractele de căsătorie aveau scopuri bine definite, cum ar fi alianțele politice sau consolidarea averii.

Aproape 100 de articole din Codul lui Hammurabi erau despre organizarea familială și despre stabilirea pedepselor cuvenite în caz de vătămări corporale.

De-a lungul veacurilor, nunta și căsătoria au trecut prin multe schimbări și diferitele culturi au devzoltat propriile reguli, obiceuri și tradiții.

Recomandări

Planul „machiavelic” aplicat de un mecanic auto pentru a domina o femeie. Victima: „Mă duc şi mă omor, sincer, că nu mai pot”

În Evul Mediu european, căsătoriile erau adesea aranjate din motive politice și economice. Biserica a început să joace un rol central, transformând căsătoria într-un sacrament religios. Ritualul inelului, simbolizând eternitatea, a fost adoptat în această perioadă.

În creștinism, căsătoria este un sacrament care reflectă uniunea dintre Hristos și Biserică. Ceremonia include schimbul de jurăminte și binecuvântarea preotului, simbolizând legământul divin.

În zilele noastre, ritualurile de nuntă au devenit o combinație de tradiții vechi și influențe moderne. În multe culturi occidentale, nunțile sunt acum mai personalizate, cuplurile alegând elemente care reflectă valorile lor personale, în timp ce în alte părți ale lumii, tradițiile străvechi sunt păstrate cu strictețe. Globalizarea a condus la adoptarea unor elemente universale, cum ar fi rochia albă a miresei sau schimbul de inele, care au devenit simboluri ale iubirii și angajamentului.

Tradiții și obiceiuri de nuntă la români

Nunta în cultura românească nu a fost văzută doar ca o ceremonie de uniune a două suflete, ci un întreg ritual plin de semnificații simbolice. Chiar dacă astăzi aceste tradiții și ritualuri nu mai sunt urmate ca în trecut, ele fac parte din folclor.

Recomandări

Cea mai dură critică a taxelor vamale anunțate de Trump: „Ziua ruinei! În materie de economie, afirmațiile lui Trump sunt o prostie totală”

Logodna

Logodna, cunoscută în unele regiuni sub numele de „cererea în căsătorie”, este primul pas oficial spre nuntă. Tradițional, aceasta implica vizita mirelui împreună cu părinții săi la casa miresei, unde se cerea consimțământul părinților ei. Acest obicei era mai mult decât o formalitate, ci un act de respect față de familie și comunitate.

În tradiția ortodoxă, logodna are și o componentă religioasă. În trecut, era oficiată în biserică, având loc schimbul verighetelor, care simbolizează legătura indestructibilă dintre cei doi. Astăzi, logodna religioasă este adesea inclusă în ceremonia căsătoriei, având rolul de binecuvântare a unirii celor doi tineri.

Pregătirile de nuntă

În satele românești, pregătirile pentru nuntă încep cu mult timp înainte, iar fiecare detaliu este planificat cu grijă. „Împodobirea miresei” este un ritual de o importanță specială, în cadrul căruia mireasa este ajutată de domnișoarele de onoare să-și îmbrace rochia albă, simbol al purității și inocenței. În unele zone, acest moment este însoțit de cântece de jale, semnificând despărțirea de casa părintească.

Nu doar mireasa are parte de pregătiri, ci și mirele. Bărbieritul mirelui este un obicei tradițional românesc care simbolizează trecerea mirelui de la statutul de burlac la cel de bărbat căsătorit, responsabil și matur. Acest ritual are loc în dimineața nunții, la casa mirelui, în prezența cavalerilor de onoare, a nașului și a prietenilor apropiați.

Recomandări

Dezmăț financiar al partidelor. Cheltuieli de 68,4 milioane de lei, subvenții de doar 42,31 de milioane de lei. Unde s-au dus cei mai mulți bani

Alaiul de nuntă

Pe vremuri, alaiul de nuntă era un spectacol plin de culoare și veselie, care reflecta solidaritatea comunitară, însă astăzi acesta se mai desfășoară astfel foarte rar.

Mirele pleacă de la casa lui însoțit de cavaleri de onoare, rude și prieteni, adesea însoțiți de muzicanți care cântă melodii tradiționale de nuntă. În funcție, de regiune, această tradiție de nuntă la români poate varia destul de mult, existând o mulțime de alte obiceiuri.

Cununia religioasă

Cununia religioasă este punctul culminant al nunții la români, având loc, de obicei, în biserică.

În cadrul slujbei, logodna și cununia sunt unite într-un singur ritual. Mirele și mireasa primesc inelele de la preot, care le binecuvântează prin semnul crucii, simbolizând legătura spirituală dintre cei doi.

Un moment cheie este așezarea cununilor pe capetele mirilor. Acestea simbolizează demnitatea regală și responsabilitatea spirituală, cei doi devenind „rege” și „regină” în propria lor casă și în uniunea dintre ei.

Cuplul bea vin din același pahar, gest ce simbolizează împărtășirea bucuriilor și greutăților vieții. Urmează „Dansul Isaiei”, o procesiune în jurul mesei altarului, marcând începutul călătoriei spirituale comune.

Petrecerea de nuntă

După ceremonia religioasă, urmează petrecerea de nuntă, unde muzica, dansul și voia bună sunt la ele acasă. Mirele și mireasa sunt cei care deschis seara de dans cu dansul mirilor.

Tăierea tortului este un moment simbolic, în care mirele și mireasa taie împreună prima felie de tort, iar apoi o împart între ei. Acest obicei reprezintă uniunea în viața de căsnicie. Uneori, mireasa și mirele chiar își dau o mușcătură unul altuia ca semn al iubirii și sprijinului reciproc.

Un alt obicei popular este furatul miresei. La un moment dat, mireasa este „răpită” de către prietenii sau rudele mirelui, iar acesta trebuie să o „răscumpere” prin oferirea unui dar simbolic sau printr-un gest amuzant. Este o tradiție care aduce multă voie bună.

Un moment important este „strigatul darului”, când nașul sau un alt apropiat al familiei anunța cu voce tare darurile primite de la invitați. Acesta este un obicei specific românesc, simbolizând sprijinul comunitar pentru noua familie, însă în zilele noastre darurile se oferă adesea mai discret, fără a fi ”strigate”.

Rolul nașilor la nuntă

Nașii au un rol esențial când vine vorba de tradițiile și nunta la români. Ei sunt considerați părinții spirituali ai tinerilor care se căsătoresc și au si anumite îndatoriri în mod tradițioanal:

• Naşa ajută mireasa să-şi aleagă rochia şi îi cumpără voalul. Este prezentă la “gătitul miresei”, iar când aceasta iese din casă, rupe o turtă deasupra capului ei.

• Naşul conduce mireasa la altar, în absenţa tatălui ei, iar naşa conduce mirele. Naşii ţin, de o parte şi de alta a mirilor, lumânările – simbol al luminii sau căii pe care trebuie să meargă viitorii soţi.

• Împreună cu preotul, naşii pun inelele pe degetele mirilor şi le iau cununiile de pe capete. Naşii părăsesc biserica braţ la braţ imediat după miri.

• La petrecere, dacă mireasa e furată până la miezul nopţii, naşul trebuie să negocieze cu “răpitorii” şi să o răscumpere.

• La “spartul nunţii”, spre dimineaţă, naşa îi scoate miresei voalul şi îl aşază pe capul domnişoarei care a prins buchetul miresei. Apoi îi leagă proaspetei neveste pe cap o basma şi îi oferă oglinda care îi arată, pentru prima dată, cum îi stă în noua postură.

• La o săptămână după nuntă, naşii merg la biserică, din nou, cu finii lor, pentru o scurtă slujbă de binecuvântare a noii familii. Proaspeţii însurăţei trebuie să aducă lumânările de la cununie, ornate cu flori proaspete.

Descoperă și- Ce trebuie să facă nașii de cununie sau botez

Nunta la români – superstiții

• Superstițiile de nuntă la români sunt strâns legate de credințele populare și de dorința de a asigura norocul, prosperitatea și o viață de familie fericită pentru tinerii căsătoriți.

• Una dintre cele mai vechi superstiții este că mireasa nu trebuie să plângă în ziua nunții. Dacă plânge, aceasta ar atrage ghinion asupra căsniciei și a viitorului cuplului.

• O altă superstiție spune că nu este bine să ai loc nunta în prima zi din luna mai, deoarece aceasta ar aduce ghinion și ar face ca tinerii căsătoriți să fie supuși multor încercări și greutăți în viața lor de cuplu. De asemenea, luna mai este adesea asociată cu sacrificii și cu superstiții legate de fertilitate.

• În tradițiile mai vechi, se spunea că mirele nu trebuie să vadă mireasa înainte de ceremonie, deoarece ar aduce ghinion.

• Se consideră că perlele sunt „lacrimile mării” și că, purtate de mireasă, pot aduce tristețe și durere în viața căsniciei. De aceea, în tradițiile românești, este recomandat ca mireasa să evite să poarte bijuterii din perle în ziua nunții.

• În multe tradiții, aruncatul buchetului este un moment important la petrecerea de nuntă. Superstiția spune că persoana care prinde buchetul miresei va fi următoarea care se va căsători. Aceasta este o tradiție care simbolizează continuitatea iubirii și a căsătoriilor în familie sau în cercul de prieteni.

• Ploaia este văzută ca un simbol al fertilității, iar în tradițiile românești, ea este asociată cu bucuria și belșugul în familie. Se spune că dacă plouă în ziua nunții, viitorul cuplului va fi „plin de rod” și că va avea o familie numeroasă, bogată și fericită.

Sursă foto – Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News