China deține două treimi din rezervele mondiale de porumb. Cum a ajuns Beijingul să controleze stocurile globale

China domină rezervele globale de alimente și energie

China își întărește poziția globală printr-o strategie bine pusă la punct, ce vizează reducerea dependenței interne și creșterea dependenței altor state de resursele sale, potrivit cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ). Beijingul a dezvoltat în ultimele decenii o strategie de stocare masivă a resurselor, care include alimente, petrol și metale rare, transformând China într-un actor global cu o influență semnificativă.

În portul Dongying, în regiunea mlăștinoasă din estul Chinei, se ridică zeci de rezervoare imense de petrol, multe dintre ele construite recent. Acestea fac parte din rezervele strategice de petrol ale Chinei, care sunt răspândite pe întreg teritoriul țării și continuă să se extindă. Potrivit FAZ, încă din anii 2000, guvernul de la Beijing a început să acumuleze rezerve strategice de combustibili fosili și alimente.

În prezent, China deține două treimi din rezervele mondiale de porumb, jumătate din rezervele de grâu și o treime din stocurile de soia. Aceste cantități ar putea asigura hrana populației timp de peste un an în caz de criză, război sau alte situații de urgență.

Pe lângă alimente și energie, China deține monopolul asupra materiilor prime critice, precum pământurile rare și alte metale esențiale pentru producția de automobile, echipamente militare și tehnologii avansate.

„China folosește rezervele nu doar pentru siguranță, ci ca instrument strategic de putere”, se arată într-un raport recent al Institutului Montaigne.

O strategie geopolitică dublă

Abordarea Chinei diferă fundamental de cea a democrațiilor occidentale. Beijingul urmărește o strategie geopolitică de dublă circulație, menită să reducă dependențele interne, dar să crească dependența altor state față de economia chineză. Președintele Xi Jinping a descris în 2020 această strategie în revista teoretică a Partidului Comunist, „Qiushi”: „China trebuie să consolideze și să extindă poziția de lider internațional în industriile de vârf și să crească dependența lanțului industrial global de China”.

Această abordare a dus la formarea a două sisteme tehnologice distincte: unul dominat de China și altul de Statele Unite. Astfel de diviziuni nu au mai fost întâlnite de la Războiul Rece, remarcă un expert din Beijing.

În Europa, această situație creează o dilemă geopolitică: statele europene ezită să aleagă între două superputeri economice ce controlează împreună jumătate din PIB-ul global.

În Europa, dependența de resursele și produsele chineze devine din ce în ce mai evidentă. Jens Eskelund, președintele Camerei de Comerț a UE în China, a declarat: „Nu cred că cineva știe cu adevărat dacă Europa mai poate produce pastă de dinți fără China”.

Potrivit FAZ, în ultimii cinci ani, Beijingul a triplat utilizarea controalelor la export, folosindu-le ca pârghie politică. Deja, liderii europeni au avertizat că dependența de China ar putea provoca „daune fără precedent” economiilor statelor membre ale UE.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE