„Cred că pandemiile s-au încheiat parțial pentru că oamenii au decis asta”, afirmă Marion Dorsey, profesoară de istorie și cadru asociat la Universitatea din New Hampshire, SUA. Dorsey studiază pandemiile care au lovit lumea de-a lungul anilor, inclusiv pe cea de gripă spaniolă, devastatoare, din 1918.
Ridicarea restricțiilor nu înseamnă neapărat că pandemia s-a încheiat
Există, desigur, o componentă epidemiologică, spune ea. Adică un moment în care un virus încă circulă, dar nu mai produce efecte atât de devastatoare, și care se traduce prin tranziția de la pandemie la endemie. Dar întrebarea legată de când apare această tranziție reiese în mare parte din comportamentul oamenilor.
De fiecare dată când oamenii intră în magazine fără măști arată că au impresia că pandemia se apropie de final sau chiar că s-a terminat. Chiar dacă este sau nu un anunț oficial în sensul ăsta, cred că nimic nu are cu adevărat o însemnătate dacă noi, ca societate, nu ne comportăm ca atare.
Marion Dorsey, profesoară de istorie:
Pe măsură ce lumea trece și de al doilea an al pandemiei de COVID-19, numărul de îmbolnăviri și decesele cauzate de coronavirus scad treptat în cele mai multe dintre țări, scrie Scientific American. Oamenii au căpătat imunitate împotriva SARS-CoV-2, fie în urma infectării, fie în urma vaccinării, iar unele autorități locale din SUA au ridicat o parte dintre restricții, precum obligativitatea purtării măștii de protecție și accesul limitat de certificatele de vaccinare, în încercarea de a readuce lucrurile la normal.
Concluzia este că, chiar dacă virusul va continua să circule la un nivel sau altul, oamenii sunt de părere că ce a fost mai dificil a trecut.
Cum a afectat pandemia de gripă spaniolă
Este o părere enunțată și de istoricul John M. Barry. O pandemie se încheie „atunci când oamenii nu-i mai acordă atenție”, spune el în cartea sa „Marea gripă: Povestea celei mai mortale pandemii din istorie”, despre gripa spaniolă din 1918. La asta se adaugă și agresivitatea virusului și dacă aceasta scade, și disponibilitatea vaccinurilor.
„Suntem aproape într-un astfel de punct cu COVID-19”, spune John M. Barry pentru Scientific American. Oamenii s-au săturat de restricții, au obosit, crede el. Istoricul avertizează însă că poate fi prea devreme să dăm pur și simplu totul uitării.
Gripa spaniolă a ucis cel puțin 50 de milioane de oameni din toată lumea. Pandemia a avut atunci trei valuri. Primul a lovit în primăvara lui 1918, în timp ce al doilea a fost în toamnă și apoi al treilea, în iarnă, la începutul lui 1919. Cazurile au început să se împuțineze spre vara aceluiași an. Barry spune însă că o variantă nouă a virusului a apărut în 1920, ceea ce a provocat un al patrulea val.
„Acest al patrulea val a ucis, în unele orașe, mai mulți oameni decât cel de-al doilea, cu toate că până atunci nivelul de imunitate împotriva lui deja crescuse. Diferența a fost dată de faptul că, deși autoritățile au impus restricții pe timpul primelor valuri, ele nu au mai existat în al patrulea val al pandemiei de gripă spaniolă. A merge înainte poate prea devreme a fost o greșeală”, crede Barry.
În final, virusul gripei spaniole a evoluat și a devenit mai puțin agresiv și și-a pierdut abilitatea de a afecta plămânii și de a provoca pneumonie.
Mai mult optimism
Varianta Omicron a coronavirusului se comportă cam la fel, scrie revista de știință, cu toate că nu e clar dacă asta e datorită faptului că virusul și-a pierdut din putere pe măsură ce a evoluat ori datorită vaccinului.
Asta nu înseamnă că un virus se va schimba întotdeuna în variante ale sale mai puțin puternice. Poate apărea o variantă la fel de ușor transmisibilă ca Omicron, dar care să provoace forme mult mai grave ale bolii.
Istoricul John M. Barry este optimist când vorbește despre COVID-19. „Este mai degrabă posibil ca variantele următoare ale virusului să nu fie mai agresive. Deși nu știm sigur, e ceva imprevizibil. Adică eu cred că în acest punct vom ajunge, dar asta nu înseamnă că orice multiplicare a virusului va merge în aceeași direcție”, punctează el.
Cei care și-au pierdut rudele și prietenii din cauza COVID-19 nu vor uita ușor
Gripa spaniolă apărută în 1918 nu a dispărut niciodată cu adevărat, doar s-a transformat în gripă sezonieră. Cei mai mulți supraviețuitori ai bolii au căpătat imunitate și au mers pur și simplu mai departe cu viețile lor, scrie Scientific American.
Un alt factor care a trecut cumva în plan secundar pandemia în conștiința societății a fost încheierea Primului Război Mondial. Atunci, președintele Woodrow Wilson și autoritățile au fost mai degrabă concentrate pe recuperarea de după conflict, iar asta a captat atenția presei în acea perioadă, explică Doresey. Iar după ce gripa spaniolă a început să scadă în agresivitate, au apărut alte boli, ca poliomielita.
E greu de făcut o paralelă între modul în care s-a terminat pandemia de gripă spaniolă și cum se va termina cea de COVID, mai spune Dorsey, și, deși este posibil să ne îndreptăm în aceeași direcție, coronavirusul ne-a mai surprins și până acum.
Istoricul John M. Barry mai observă o diferență între perioada cu gripa spaniolă și prezent. „În 1918, oamenii mureau tot timpul din cauza bolilor infecțioase, deci cumva societatea era familiară cu aceste experiențe. Asta nu se mai aplică în vremurile moderne”, crede el. COVID-19 a provocat răni adânci în societate. „A schimbat viețile tuturor pentru mult timp de-acum încolo, experiența asta nu va fi uitată”, punctează John M. Barry.
Chiar și după ce pericolul imediat va trece, societatea se va confrunta cu consecințele lui mulți ani de-acum încolo, spun cei doi istorici consultați de Scientific American. Oamenii care și-au pierdut rudele și prietenii și personalul medical care a fost martor suferinței din spitale vor rămâne cu aceste traume din cauza cărora va fi imposibil pentru ei să meargă mai departe.
Foto: Dumitru Angelescu