Daca ati citit cronicile aparute in alte ziare despre „Scary Movie 2” si „Animalul” ati aflat deja ca sunt niste porcarii porcoase si scabroase. Criticii respectivi si-au facut datoria de a le denunta vulgaritatea, infantilitatea si stupiditatea, asa ca m-au scutit sa le mai amintesc si eu.
Mai e ceva de spus? Da: ca „Scary Movie 2” chiar VREA sa fie o „porcarie”, un „gunoi” care atenteaza la bunele moravuri cinematografice. Continuand, cu mai putina verva totusi, opera de murdarire a ecranului inceputa in „Scary Movie”, filmul fratilor Wayans abunda in gaguri genitale si in excretii corporale. Unele sunt amutitoare: in prima clipa, ramai interzis de ce le-a trecut prin cap! Dupa care dai drumul unui hohot de ras nestapanit… Vulgaritatea (infantilitatea, stupiditatea) este chiar stofa din care s-a croit filmul. A-i reprosa ca e „vulgar” e ca si cum ai reprosa filmelor lui Tarkovski ca sunt „filozofice”.
„Animalul” (regizat de Luke Greenfield) paste pe-aceleasi pasuni. Nimic nu e sfant, ar fi deviza lui: omul corcit cu animale se comporta ca atare. Rob Schneider are o mutra pe care zoofilia scrie poeme. Dar exista si duiosie: atunci cand „animalul” Marvin hraneste un pui de vultur lihnit de foame, mestecandu-i ramele… Dupa cum exista ironie cat sa scoata din minti milioanele de „corecti politic”: atunci cind negrul care se plange tot filmul ca e „discriminat pe dos”, pentru ca lumea e prea buna cu el, e menajat la final, desi se declara o fiara…
Asa ca sfatul meu este: daca aveti stomacuri tari si umor pe masura, puteti vedea aceste filme. Dar nu injurati cronicarul pentru ca i-au placut, asa cum nici el nu-i injura pe cei care au varsat pe el; sanatatea conteaza.