Fara nici o vedeta la inaintare, dar cu un scenariu simpatic si o regie mai mult decat onorabila, „Povestea unui cavaler” e una din cele mai reusite pelicule din ultima vreme. William, taranul englez care se deghizeaza in cavaler pentru a castiga ceva banuti din turniruri, e un aventurier de secol XIV care gandeste ca un investitor de secol XX. Impreuna cu amicii sai, si mai ales cu sprijinul unui poet-haimana, el va reusi sa insele vigilenta aristocratilor si sa devina campion intr-o lume in care campioni nu ajungeau decat nobilii cu patalama si un cal bun.
Povestea e haioasa, dar si mai haios e modul in care e spusa. Pentru ca suntem in epoca pop, istoria – chiar si fictiva – e impachetata in spiritul Super Bowl, cu Queen („We Will Rock You”) si Bowie („Golden Years”) pe coloana sonora; Chaucer (poetul) ii face reclama taranului William in jargonul meciurilor de box, iar acesta – devenit Sir Ulrich von Liechtenstein of Gelderland – nu poate imbraca decat o armura Nike (pentru ca o merita)… Toate aceste anacronisme nu sunt doar ocheade aruncate spectatorului modern, ci si o solutie onesta pentru a vorbi despre vremuri indepartate: oricum ai suci-o, Istoria nu poate fi povestita decat din perspectiva prezentului!
Regizorul/scenaristul acestei fabule distractive despre „selfmade-manie” e Brian Helgeland, care si-a atarnat numele (usor schimbat) de blazonul „cavalerului”. Australianul Heath Ledger (fiul lui Mel Gibson din „Patriotul”) calareste/ danseaza bine si e fotogenic, iar restul distributiei e OK. O mentiune speciala pentru debutanta cu nume imposibil (Shannyn Sossamon), care a avut curajul sa joace in toalete Ä‚Â la Janine si sa nu se impiedice in trena lunga a ridicolului.