Intre liderii principalelor partide are loc o competitie acerba. Nesomnul lor e legat de nominalizarea pentru postul de comisar european. Care inca nici nu se stie exact de care anume domeniu se va ocupa, ce competente va avea, dar asta nu are importanta pentru ravnitori. Vital pentru ei e doar sa inhate singurul post oferit, ca pe inca un ciolan. Si pentru cei 18.000 de euro lunar, dar mai ales pentru portofoliul de influenta. Disputa dintre Basescu si Tariceanu pare sa dea castig de cauza celui din urma, procedura UE prevazand ca Guvernul, nu presedintele tarii admise e cel care propune candidatul. Iar Jose Manuel Barroso, seful Comisiei Europene, e mai apropiat de premierul roman decat de presedinte. De altfel, presedintele chiar a zis strepezit, deunazi, ca asta nu-i o prioritate a sa. Desi este. Dar chiar daca Tariceanu isi va exercita aceasta prerogativa, ramane marul discordiei al nominalizarii.
Circula tot felul de variante. Una e ca insusi prim-ministrul ar viza postul pentru sine, dar e greu de presupus ca prosperul om de afaceri Tariceanu e intr-adevar tentat. Se tot vantura numele lui Razvan Ungureanu, al Monicai Macovei, al lui Varujan Vosganian, ba si UDMR si-ar vrea omul la Bruxelles, mai ales daca domeniul ar fi cel al minoritatilor, dupa cum si PSD l-ar pofti. Nu exclud nici varianta aparitiei, in traditia damboviteana, a unui Agamita Dandanache. Autentica in aceasta batalie e doar setea personala si nemarginita pentru privilegii, chiar in afara unor argumente de competenta in primul rand profesionala. False sunt declaratiile gongorice ale onorabililor candidati, care zic ca nu-i intereaza decat sa-si reprezinte cu cinste tara. Pentru care sunt gata sa se sacrifice.